Dor de orizont si liniste

Am spus asta de n-spe ori: sunt un om norocos. Sa-ti spun si de ce. 
Am avut noroc acum multi ani cand un om pe care abia-l vazusem de 3 ori s-a asezat cu mine in banca si n-a mai vrut sa plece. Si a ramas lipit omul asta si nu s-a dezlipit niciodata.  Si cu putin noroc, o sa ramana in banca asta, a mea, pana la capat, oricare ar fi ala.
Omul asta a devenit in timp un fel de icoana, nu cum e Kaos pentru unii, nu ca un id de mess sau ca un blog.
Omul asta e facut din carne si oase, idei si principii, omul asta m-a tinut de mana cand m-am dus la fund, a ras cand am ras eu, m-a certat cand trebuia sa ma certe cineva, a ramasa acolo, in spatele meu, cand altii n-au avut curaj sa o faca. Omul asta, verde si cu picioare radacini, e o parte din mine. Sunt unde sunt datorita lui, cunosc ce cunosc prin el, iubesc parul verde pentru el. Oamenii cu nuanta asta de verde, sunt putini. Pretuieste-i cat inca mai sunt, fiindca la un moment dat ai sa-ti dai seama ca merita si ti-ai luat teapa.
 
Am tunat zile in sir ca vreau sa vad orizontul. Bai, stii cum e sa-ti fie dor de linia aia in care pamantul se pierde? Stii dorul ala de orizont? Bai, te macina, te distruge, e ca o foame de care nu scapi. Ti se face dor si ai nevoie, la modul cel mai propiu, de orizont. De-asta am fugit la mare. Nu m-am dus acolo pentru bere, nici pentru muzica pe care o gasesc si pe Lipscani. Nici pentru oamenii pe care ii gasesc la Arte sau pe treptele TNB-ului. M-am dus pentru orizont, pentru sare si nisip. Si mi-am incarcat bateriile. Tu, om de Bucuresti, indoctrinat si limitat si complexat si etc etc.... n-ai cum sa intelegi asta. Io nu ma duc in Mamaia (nu ma mai duc, de cand am inceput sa calatoresc singura cu trenul), nu ma duc in cluburi de fite, nu port sclipici, imi strang chistoacele in pumn pana dau de un cos, car in geanta sticla de plastic fiindca mi-e rusine sa o arunc pe iarba. Nu rumeg ciunga cu sonor, nu plescai la masa, nu injur de fata cu batranii, nu-l jignesc pe tata. 
Eu sunt doar un amarat de om, cu o amarata de locuinta intr-un oras stricat de complexati frustrati care se uita la telenovele si citesc Spy. Dar eu sunt fericita. Stii de ce? Fiindca am un refugiu al meu, undeva departe, undeva unde voi nu aveti cum sa ajungeti si sa-l stricati. Am un refugiu undeva intr-un amarat de sat cu sosea neasfaltata, cu o singura scoala si 6 elevi. N-am nici telefon acolo, nici TV, nici vecini manelisti. Ascult greieri si ma uit la fluturi si sunt mai fericita decat voi. N-am nevoie de tocuri cui, nici de Levi's, nici de gentute roz cu paiete. Ok, my bad. Am nevoie de Levi's, se pupa perfect cu bocancii mei. Nu, nu-s o hippioata drogata pe care o gasesti lesinata in regie. Sunt un om oarecare, pe care-l recunosti in multime dupa zambetul de om impacat cu sine. N-ai sa ma gasesti in bai de cluburi facandu-mi poze seeeaaacsi, nici criticand o tipa prost imbracata, nici la sala ca sa-l fac pe barosan fericit. Cel mai probabil ai sa ma gasesti la o masa, cu 2-3 prieteni, sau intr-un parc citind o carte buna. Nu, nu Cancan. Sa stii si tu, aia nu e carte. 
Nu ne cauta in contexte (sorry, Miha), n-ai sa ne gasesti. Noi nu avem nevoie de fond de ten si nici de silicoane exagerate, noi credem ca avem mai mult de oferit, nu doar o imagine de papusa. Noua ne pasa de omul de la masa de-alaturi si preferam sa-l ajutam chiar daca e beat si murdar si nu-l batjocorim fiindca e fun. Noi intoarcem capul cand vedem un amarat si-l ridicam de jos, nu ne prefacem ca nu e acolo. Voi nu flegmam pe trotuar, noi nu aruncam gunoi in lacul din Cismigiu. 
Voi, in schimb, sunteti ca niste nenorociti de melci, lasati dare scarboase pe unde va duceti. M-am saturat de gunoaiele voastre, m-am saturat sa aud manele cu dedicatii la party-uri de garsoniera, ni s-a urat de criticile voastre "ute-te si tu, fataaaaah, ce urata e si stramba aia". Bah, @#$%^ mama ma-tii, cum poti sa-i spui tu unui om pe care nu-l cunosti, ce e urat?! Bai, tu ai vazut ochii aia? Ai vazut cu cata viata se uita la tine? Chiar daca-i vezi, n-ai sa-ti dai seama fiindca nu poti, te-miedica ochelarii "da" musca turbata cocotati pe un bot de femeie nesigura. Baaai, oamenilor, cat de ipocriti sa fiti sa-i spuneti unui om ca e x,y,z cand n-ati vorbit nici 5 minute? 
Uite, eu te las sa spui ce vrei, si am sa-ti dau toata dreptatea, dar trebuie sa treci de un hop. Vorbeste cu mine, macar 5 minute, fata in fata, si-apoi spune ce vrei. Dar trebuie sa ai curajul sa ma infrunti macar 5 minute, 4 daca pierzi tramvaiul 11. Dar trebuie sa treci de hopul asta, fara el, esti un nimeni care injura un stalp.
PS: n-am nimic cu Kaos, dar nici n-am sa-i fac statuie
PS2: n-am nimic cu persoana, ci cu specia in sine
PS3:"Noi" nu suntem doar 2

Unde v-ati ascuns, bai oameni frumosi?!

I am I and nothing less, remember that. Noi am uitat, luati de val...am uitat ce inseamna sa apreciezi un om pentru ceea ce este. Am uitat sa ne uitam la oameni cu mai multa atentie. Mie mi s-a pus pata acum ceva timp si m-a izbit chestia asta ca o ditamai piatra in ceafa. Bai oameni buni, bai, unde s-a ascuns adevarul? Nu chestia aia de la TV, nu adevarul ala dezbatul stupid in talk show-uri si reviste "serioase". Ci adevarul ala gol, al lui Botticelli si al filosofilor, psihologilor, al lui Puric, al meu, al oamenilor alora carora le pasa putin mai mult. Al lui Schicht. Unde e? Unde s-au ascuns si toate lucrurile alea adevarate. Oamenii care sunt ceea ce sunt, prietenii care sunt acolo indiferent de zi sau vreme, indiferent de circumstante. Unde s-au ascuns si toate lucrurile simple? Toate se invart ca intr-un mixer cu super mega viteza si nimeni nu mai alege nimic. Totul e un terci. E naspa. It sucks. Vreau sa nu stiu cele 20 000 de chestii pe care le stiu, vreau sa nu inteleg cele 10 000 de lucruri pe care le inteleg. Sau macar, daca tot prind cate ceva din zbor, macar sa fie pana la capat.
Ori geniu ori nimic, dar asa, intre doua extreme life sucks. De ce? Fiindca de prins, prinzi cateva lucruri, dar nu poti sa le intelegi. Si ce mai vroiam la un moment dat sa inteleg atatea... M-am lasat, n-am cum sa intru in MENSA, n-am cum sa ma intrec cu Puric, ca sa nu mai spun ca n-am cum sa fac mai nimic wow. E naspa.
Dar sa revin. Unde s-au ascuns toate lucrurile simple si curate, fara prostii, fara praf, fara subaintelesuri inutile. Vreau sa ma pot uita iar in ochii unui om si sa nu mai vad cele 100 de situatii imbecile, sa ma uit in ochii unui om si sa vad ce vedeam acum ceva timp. Un om frumos, si atat. Si stiu ca fiecare vrea asta, fiecare vrea o reintoarcere la ceva. Eu nu vreau sa ma intorc la nimic, oricum nimic concret. Eu vreau doar oameni frumosi. Lucruri simple. A hug la nevoie, un prieten cand am nevoie de un prieten, un sprijin pe care sa il stiu acolo dar de care sa nu profit. Vreau doar oameni. Oameni frumosi.
Unde v-ati ascuns, bai oameni frumosi?!?!

"I'm cuddly, bitch! "

Azi am vazut in cele din urma, HIMYM. Pentru necunoscatori :How I met your mother. E un serial cu 5 insi, 3 tipi si 2 tipe, un fel de Friends actualizat. Partea buna? Sunt 5 parti bune:Barney-the player, Marshall-the cuddly guy , Lily- tipa super simpatica, Robin-tipa hot  si Ted-pampalaul simpatic si romantic. Partea proasta? Apare doar odata pe saptamana.
Azi, dupa o pauza de 3 saptamani, mi-am luat portia de HIMYM. E mai mult decat funny, e genul de film pe care-l placi la inceput si apoi devi a little freak! Eu mi-am facut datoria de fan, am corupt alti oameni, la randul lor si ei au corupt pe alti.
Have fun! Merita. Daca nu...va dau timpul inapoi, promit.

Iuhuuu

Bad day today. Shitty day..again. Genul ala de zi in care nimic nu iese, am stat cu orele (exagerez) sa-mi aleg o tema pentru blog, n-am gasit nimic care sa-mi placa. Am incercat sa editez fotografiile de saptamana trecuta, mi s-a blocat Photoshop-ul, dupa ce s-a busit cu o jumatate de ora inainte. Da...inainte sa apuc sa salvez...
LR de misca de parca-ar fi prima versiune, alt program pe care-l urasc azi.
Colac peste pupaza, n-am avut net jumatate de zi si am ramas in urma cu documentarea. Maine ma duc la facultate, il vad pe prof si fac stanga-nprejur. N-am ce sa-i arat, sper sa apuc in seara asta sa fac o mica documentare.
Nu mai am nici tigari...
E clar... Daca exista destin, e clar ca i s-a pus pata pe mine az

Te-am iubit, fraiere...

Azi mi-am dat seama ca trebuia sa spun PA-ul asta de mult. Chiar nu merita sa-mi bat capul cu asta, sa-mi pese in vreun fel. E deja absurd ce sa intampla. Mie-mi pasa, tie pfff. Eu imi bag picioarele de mult dar totusi n-am renuntat, tu spui "nu" si ma stresezi cu fiecare ocazie.
A zis moldoveanca mea, daca te-ai fi obosit sa te uiti, a zis ca e timpul sa-si ia asta al ei, hainele de la ea. Are o cutie. Stii de ce mi-am adus aminte acum? Ai si tu una, fa bine si vino s-o iei, n-o sa aibe viata lunga. Asta nu e cutia cu lucruri materiale, pe-aia ti-am dat-o de mult, aia-l ascunde si pe Mishuka. Nu-l mai vreau inapoi nici pe el, chiar n-am nevoie de Mishuka. Am sa scriu povestea aia cu alt personaj. Sa revin la cutie, e una simbolica. Dar sa vii sa o iei. Si-ti dau si rolele pe care nu m-ai invatat niciodata sa merg, prajitura cu Android-ul din bomboane oranje, pe care ti-am facut-o cand tu ai fost o jigodie. Sa-ti iei si toate pozele de pe desktop, din folderul ala cu noi, si toate resturile de amintiri pe care le-ai lasat printre lucrurile mele, sa-ti iei si iarba din fiola si cartea cu vampiri. Nici n-am avut nevoie vreodata de cartea aia sau de vreun rand din ea, am citit-o pentru tine. Si tu ce-ai facut? Un mare nimic. Azi chiar am renuntat la tine si la noi, ca prieteni sau ca ce am fost. Mi-a ajuns, m-am plictisit sa ma invart in jocul asta stupid. Te-am iubit fraiere, chiar te-am iubit. Si cel mai probabil n-o sa te mai iubeasca absolut nimeni la fel, stii de ce? Fiindca eu te-am cunoscut inainte sa devi ce esti acum... si ce esti acum stii deja, nu e nevoie sa-ti mai spun.
Te-am iubit fraiere, si la un moment dat chiar mi-a parut frumoasa treaba asta. Mi-a parut.
Buuun, si stiu ca te scoate din minti ca fac asta dar stii ce? Chiar nu-mi mai pasa de ce crezi tu. HA HA HA Chiar nu mai am nicio intentie sa te multumesc.
M-am saturat sa-ti fiu alaturi cand ai nevoie de a hug, sa-ti spun bravo cand ai nevoie de incurajari. M-am saturat si sa-ti acopar spatele cand dormi, sa nu-ti fie frig, si m-am saturat si sa-ti acopar spatele cand nu dormi si faci de-ale tale si astia toti te critica. La ce bun sa-ti iau apararea daca tu esti asa slab si nu faci nimic, la ce bun sa te ajut daca esti atat de egoist incat nu vezi cat te ajut.
Ah,. si mersi pentru ajutor. Chiar m-ai ajutat, nu eram ironica. Doar ca nu pana la capat...asa ca mersi pentru ajutor...da, sunt ironica acum. Daca nu duci o treaba pana la capat mai bine nu te bagi deloc.
Si mai vroiam sa-ti spun ca te-am mintit. Cu 1000 de chestii. Si te-am mintit tot pentru tine, sa nu te doara, sa-ti fie bine. Dar ghici ce? NO MORE !
No more I love u's...no more Mikemello, no more nimic...Mikemello a murit de mult si de asta de-acum nici nu-mi pasa. Ah, si sorry ca nu ti-am spus mai devreme ca I'M OUT!
...for guuud