luni, 29 martie 2010
miercuri, 17 martie 2010
Lectia despre cub
Lectia despre cub
Se ia o bucata de piatra,
se ciopleste cu o dalta de sange,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se razuieste cu raze
pana cubul iese perfect.
Dupa aceea se saruta de numarate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
Dupa aceea se ia un ciocan
si brusc se farama un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfaramat!
Nichita Stanescu
Eram azi la atelier, amanatii cu licenta. Dosare peste dosare, oameni panicati sau mai putin panicati. A venit la mine o colega si-mi zice: Tu stii poezia despre cub? Omul asta face o lucrare cu un cub. Mai multe cuburi de fapt, dar nu asta e ideea. Important e ca are un cub si a gasit o poezie despre cub. La intrebarea ei am raspuns: Nu.
Am luat apoi dosarul in mana, am rasfoit cateva pagini, am ajuns la forma asta minunata si mi-am adus aminte... lectia despre cub. Dincolo de simplitatea evidenta, are un acel ceva aparte. Parca misca, parca atinge un acel ceva sensibil. E pentru partea foarte simpla din noi, fara artificii, fara sclipici, faca cuvinte mari. Din cand in cand lucrurile simple sunt cele mai frumoase.
Se ia o bucata de piatra,
se ciopleste cu o dalta de sange,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se razuieste cu raze
pana cubul iese perfect.
Dupa aceea se saruta de numarate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
Dupa aceea se ia un ciocan
si brusc se farama un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfaramat!
Nichita Stanescu
Eram azi la atelier, amanatii cu licenta. Dosare peste dosare, oameni panicati sau mai putin panicati. A venit la mine o colega si-mi zice: Tu stii poezia despre cub? Omul asta face o lucrare cu un cub. Mai multe cuburi de fapt, dar nu asta e ideea. Important e ca are un cub si a gasit o poezie despre cub. La intrebarea ei am raspuns: Nu.
Am luat apoi dosarul in mana, am rasfoit cateva pagini, am ajuns la forma asta minunata si mi-am adus aminte... lectia despre cub. Dincolo de simplitatea evidenta, are un acel ceva aparte. Parca misca, parca atinge un acel ceva sensibil. E pentru partea foarte simpla din noi, fara artificii, fara sclipici, faca cuvinte mari. Din cand in cand lucrurile simple sunt cele mai frumoase.
sâmbătă, 6 martie 2010
Evenimente din categoria : DADADADADDADADADDADADADADADDA
Anul asta incepe bine. Teoretic. Uite acum as vrea sa am bani in plus sau pile la bilete. Primavara inseamna muzica buna. Si vara promite...
16 mai: AC DC.... Vreau si eu sa fiu acolo, bilete de la 120 la aproape 500. Eu zic ca merita, macar un loc amarat...
31 mai: Michael Flatley...Pentru cei care iubesc muzica irlandeza, maestrul vine aproape de casa. Am ratat acum un an un spectacol, banuiesc ca am sa-l ratez si anul asta. Din pacate. Sper doar sa nu vina vreo calamitate pana fac eu rost de un bilet la ceea ce numesc eu "dans absolut". Pentru cunoscatori. Daca nu poti sa intelegi de ce unii se uita cu ochii cat cepele la picioarele lor, n-are rost sa vii. Lord of the dance. Bilete de la 100 la 350. Merita toti banii.
18 iunie: Aerosmith...eh, mai venim de-acasa, nu? De la 140 pana la aproape 600. Depinde de pretentii, dar deh, e Aerosmith si nimeni nu vine la 4 ace. Oricum, e din categoria DADADADADADADADDAD,vreau sa fiu si eu acolo!
20 iulie: The Cranberries: Iar o chestie pe care as vrea sa o trec in lista. Mai vedem... Preturi intre 100 si ceva-200. Sper sa nu fi incurcat borcanele, sper... nu sunt foarte sigura. M-am pierdut pe la jumatatea drumului ascultand Zombie.
Daca vrei sa ma verifici uite aici.
16 mai: AC DC.... Vreau si eu sa fiu acolo, bilete de la 120 la aproape 500. Eu zic ca merita, macar un loc amarat...
31 mai: Michael Flatley...Pentru cei care iubesc muzica irlandeza, maestrul vine aproape de casa. Am ratat acum un an un spectacol, banuiesc ca am sa-l ratez si anul asta. Din pacate. Sper doar sa nu vina vreo calamitate pana fac eu rost de un bilet la ceea ce numesc eu "dans absolut". Pentru cunoscatori. Daca nu poti sa intelegi de ce unii se uita cu ochii cat cepele la picioarele lor, n-are rost sa vii. Lord of the dance. Bilete de la 100 la 350. Merita toti banii.
18 iunie: Aerosmith...eh, mai venim de-acasa, nu? De la 140 pana la aproape 600. Depinde de pretentii, dar deh, e Aerosmith si nimeni nu vine la 4 ace. Oricum, e din categoria DADADADADADADADDAD,vreau sa fiu si eu acolo!
20 iulie: The Cranberries: Iar o chestie pe care as vrea sa o trec in lista. Mai vedem... Preturi intre 100 si ceva-200. Sper sa nu fi incurcat borcanele, sper... nu sunt foarte sigura. M-am pierdut pe la jumatatea drumului ascultand Zombie.
Daca vrei sa ma verifici uite aici.
joi, 4 martie 2010
Carole King: Home Again
Din cand in cand suntem singuri. Sau departe de ce numim "acasa". Se mai intampla, e ok. Cel putin cat inca mai tinem de anumite lucruri, ca si cum am tine un capat de ata. Daca celalalt e bine legat undeva o sa fim ok, oriunde. N-avem cum sa ne pierdem. Si daca la capatul asta mai stau si oameni de paza, chiar n-ai cum sa patesti nimic rau. E un drum sigur, have fun!
Oh my God! Gandalf!!!
Si n-am cum sa nu ma iau de TV, pur si simplu n-am cum. Imi imaginez deja un cocalar imbracat ca un mare cocalar, cu fata lucioasa, transpirata, cu gusa, tot tacamul... Si asta, in loc sa prinda poanta si sa spuna... eh, funny... cu un zambet micut, o sa inchita in gol, zgomotos si o sa tune un : Ce #$%^ mea e asta bah? Ca eu nu ma prind!
Nu ca as tine eu prea mult la parerea lui, dar deh... ne reprezinta. Pe mine ma amuza de 10 ori mai mult o chestie de genul asta, decat o ora de umor de TV. Macar astea au o parte mai subtila, cat de cat. Macar imi solicita 3 neuroni. Uitandu-ma la o ora de divertisment imi omor 30 sau 300.
Nu ca as tine eu prea mult la parerea lui, dar deh... ne reprezinta. Pe mine ma amuza de 10 ori mai mult o chestie de genul asta, decat o ora de umor de TV. Macar astea au o parte mai subtila, cat de cat. Macar imi solicita 3 neuroni. Uitandu-ma la o ora de divertisment imi omor 30 sau 300.
duminică, 28 februarie 2010
Hai sa va spun o poveste. E scurta, scurta de tot. Doar 5 minute. 15, in cel mai bun caz.
Imagineaza-ti, daca vrei, o camera de baiat. Cu tot tacamul de chestii tipice, o scrumiera pe parchet, o haltera daca vrei, intr-un colt. O masuta mica, un calculator etc etc...n-au importanta aici. Si un pat, ca o mlastina verde. Exact asa. Si acolo stau ei doi, zgribuliti desi nu e frig, si nu fac nimic, doar se tin in brate. Si tac, asculta muzica. Abia se misca, lenes si moale. Un brat se intinde dupa tigara, altul dupa foc. Si stau asa de 10 minute, aproape amortiti. Nu e nici noapte nici zi. Chiar n-are importanta. Am sa va spun, doar de dragul povestii, ca e amiaza. Amiaza fara soare, ca o amiaza atemporala daca se poate...
Scura poveste nu? Si fara rost, fara pic de actiune. Gresit! Ne-am obisnuit prea mult cu PAC-PAC-urile din filme. Trebuie sa ascultam mai multa liniste.
Imagineaza-ti, daca vrei, o camera de baiat. Cu tot tacamul de chestii tipice, o scrumiera pe parchet, o haltera daca vrei, intr-un colt. O masuta mica, un calculator etc etc...n-au importanta aici. Si un pat, ca o mlastina verde. Exact asa. Si acolo stau ei doi, zgribuliti desi nu e frig, si nu fac nimic, doar se tin in brate. Si tac, asculta muzica. Abia se misca, lenes si moale. Un brat se intinde dupa tigara, altul dupa foc. Si stau asa de 10 minute, aproape amortiti. Nu e nici noapte nici zi. Chiar n-are importanta. Am sa va spun, doar de dragul povestii, ca e amiaza. Amiaza fara soare, ca o amiaza atemporala daca se poate...
Scura poveste nu? Si fara rost, fara pic de actiune. Gresit! Ne-am obisnuit prea mult cu PAC-PAC-urile din filme. Trebuie sa ascultam mai multa liniste.
Incercand sa-i arat unui om ca e frumos
Cred ca am ajuns la un punct anume, genul de moment in care te opresti si intorci capul in toate directiile. "Buuun, si acum? Incotro?" Treaba e serioasa, de data asta... ciudat...
Noi, animalele astea pe doua picioare tindem sa fim pesimisti. Vedem mai intai partea proasta a lucrurilor sau partea mai putin buna. Mai putin. Si tot pe asta o tinem minte.
Daca iti spun ca esti un om extraordinar dar uneori ma enervezi tu ai sa ramai cu impresia ca nu te vreau. Paaai, cine e copil acum?
Pornind de la "Totul sau nimic". Acum zeci si sute de ani asa credeam si eu. Totul sau nimic, fara discutie. Doar ca eu vedeam asta de pe malul celalalt. Ori eu sunt Tot ori nu-s deloc. Si nu aveam de gand sa ma multumesc cu mai putin, nici macar cu un extraordinar. Iti dai seama, nu aveam de gand sa ma multumesc nici macar cu un extraordinar! Si mi-a picat fisa la un moment dat... e asa o prostie...
Noi suntem doar oameni,absolut nimic mai mult. Nu exista absolut, nu pentru noi. Sa cauti "Tot-ul" ala intreamna sa cauti exact perfectiunea, sa te intorci la androginul ala ipotetic. Sunt 6 miliarde de oameni, chiar crezi ca e vreo sansa sa castigi?
Noi, ca niste muritori amarati, n-avem voie in partea asta de casa. E o usa mare de fier, si scrie pe ea:Accesul interzis fapturilor fizice. Si cu o nota ironica, e o continuare: Aceasta zona este patrulata si pazita de pisici. Ha ha, pisicile sunt draci, got it?!
E o problema, mai ales cand tu vrei mai mult de la tine. Mai omule, ai nevoie de oameni. Din cand in cand, nu mereu, dar din cand in cand avem nevoie si de oameni. Chiar avem nevoie sa ne pierdem putin in peisaj, dincolo de eul nostru extraordinar sau de perfectiunea ipotetica de care dispunem. Din cand in cand e bine sa fim doar ok. Nu extraordinari, nu genii, nu oameni alesi, ci doar ok. Sunt si zile de-astea. Obisnuieste-te cu ideea, nu ai cum sa fii perfect, fiindca nici ceilalti nu sunt. E partea aia din alchimie, schimbul echivalent. Oamenii sunt egali. De-asta au si defecte, sa ai de unde alege. Dar om perfect n-ai sa gasesti, nici macar perfect pentru tine. Asa ca renunta la ideea de a fi tu insuti perfect. Unii iubesc si pistruii si o fire nervoasa. Aceeasi te vor pentru ceea ce esti, si nu cauta mai mult decat poti sa oferi.
Noi, animalele astea pe doua picioare tindem sa fim pesimisti. Vedem mai intai partea proasta a lucrurilor sau partea mai putin buna. Mai putin. Si tot pe asta o tinem minte.
Daca iti spun ca esti un om extraordinar dar uneori ma enervezi tu ai sa ramai cu impresia ca nu te vreau. Paaai, cine e copil acum?
Pornind de la "Totul sau nimic". Acum zeci si sute de ani asa credeam si eu. Totul sau nimic, fara discutie. Doar ca eu vedeam asta de pe malul celalalt. Ori eu sunt Tot ori nu-s deloc. Si nu aveam de gand sa ma multumesc cu mai putin, nici macar cu un extraordinar. Iti dai seama, nu aveam de gand sa ma multumesc nici macar cu un extraordinar! Si mi-a picat fisa la un moment dat... e asa o prostie...
Noi suntem doar oameni,absolut nimic mai mult. Nu exista absolut, nu pentru noi. Sa cauti "Tot-ul" ala intreamna sa cauti exact perfectiunea, sa te intorci la androginul ala ipotetic. Sunt 6 miliarde de oameni, chiar crezi ca e vreo sansa sa castigi?
Noi, ca niste muritori amarati, n-avem voie in partea asta de casa. E o usa mare de fier, si scrie pe ea:Accesul interzis fapturilor fizice. Si cu o nota ironica, e o continuare: Aceasta zona este patrulata si pazita de pisici. Ha ha, pisicile sunt draci, got it?!
E o problema, mai ales cand tu vrei mai mult de la tine. Mai omule, ai nevoie de oameni. Din cand in cand, nu mereu, dar din cand in cand avem nevoie si de oameni. Chiar avem nevoie sa ne pierdem putin in peisaj, dincolo de eul nostru extraordinar sau de perfectiunea ipotetica de care dispunem. Din cand in cand e bine sa fim doar ok. Nu extraordinari, nu genii, nu oameni alesi, ci doar ok. Sunt si zile de-astea. Obisnuieste-te cu ideea, nu ai cum sa fii perfect, fiindca nici ceilalti nu sunt. E partea aia din alchimie, schimbul echivalent. Oamenii sunt egali. De-asta au si defecte, sa ai de unde alege. Dar om perfect n-ai sa gasesti, nici macar perfect pentru tine. Asa ca renunta la ideea de a fi tu insuti perfect. Unii iubesc si pistruii si o fire nervoasa. Aceeasi te vor pentru ceea ce esti, si nu cauta mai mult decat poti sa oferi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
