Iarna e pentru Cota 1400

Gata, de maine e iarna, oficial. Imi da asa o stare de rau inceputul de sezon. Sau mai bine spus sfarsitul . Niciodata nu mi-au placut trecerile de la ceva la altceva, am avut mereu problema asta. Nu-mi place sa renunt la nimic, nici la oameni, nici la timp. Ma apuca depresia de septembrie din august, doar fiindca stiu ca vine. Iarna e mai greu. Nu mai e nici partea aia de happy, e frig, e ger, nu soare, nu pot sa ma retrag intr-un colt de iarba si sa ma simt ok. Si nu mai e omul asta aici. Am avut pana la un punct un om al meu, care sa ma sustina in tot si toate, dar l-am pierdut undeva pe drum si nu-mi aduc aminte exact cand si unde, stiu doar ca m-am intors sa-i cer ceva si nu mai era acolo. Asta o sa fie prima iarna de cand nu-l mai am. Parca as vrea sa apuc timpul de coada si sa-l trag inapoi ca in Tom si Jerry. Si ca sa scap putin de mine si de toate drumurile pe care le stiu am sa fug in munti. Sau poate din tara, ma mai gandesc. Se tot invart astia si intreaba de Craciun, Revelion, moasa-sa pe gheata. Eu vreau sa scap de ei si astia nimic, se tin ca ciulinii in par. Fug cat mai departe iarna asta, oricum nu ma mai tine nimic in urma, de data asta chiar nimic. Pentru prima oara nu ma mai leaga nimic de locul asta, si ma incearca o stare ciudata, putin regret, putina amaraciune , un strop de lipsa de curaj si putina libertate.
Pana la urma, trec peste , dar e asa urat sa mergi de unul singur, mai ales iarna. Iarna e cea mai pacatoasa. Iarna e pentru cuddle si ciocolata calda, filme sub plapuma si baruri cu lumina calda si moale. Si Sinaia, iarna asta nu ma mai duc la Sinaia. Nasol, cred c-o sa ma astepte, se obisnuise cu ideea ca vin in fiecare Decembrie. Asta e, orasului o sa-i treaca mai repede, casuta in schimb, e prea sentimentala... Bine ca traiesc in lumea lui Bobby si am 1000 de prieteni. Bafta mea!

Chef de soare si iarba

Aveam asa un chef de ceva nou, chef de soare, bere, chef sa fumez o tigara pe iarba si sa-mi fie bine. Si mi s-a pus pata aseara sa fac o chestie d-asta noua. Si mi-am turnat vopsea in cap si acum sunt neagra ca un drac, si arat ca unul. Chiar e o zi de stat pe iarba si parca aud un Cismigiu de liceu undeva in fundal. Am asa un chef de soare azi... Si chef de iarba. Sunt zilele astea in care nimic, dar absolut nimic nu pare mai bun... Zile in care ti-e sete de iarba. Si sa-ti inmoi picioarele in apa de lac. Si blugii suflecati, o camasa in carouri, soare pe fata si maine, o tigara in mana dreapta, un pachet intreg langa tine, pe iarba. Si poate o Cola rece.
As mai vrea si o carte buna, ceva care sa ma tina prinsa dar sa pot sa nu ma pierd de tot. Ceva care sa ma faca sa rad din nou in fata unei foi si sa plang de una singura la 3 AM . Vreau sa aibe coperta de piele, sau macar decoratiuni metelice. Si sa miroasa a carte, a tipar, a povesti cu eroi si oameni si poate, poate un iz de carte ruseasca.

.

Azi m-am prins ca nimic nu iese cum te astepti. Intre fiecare doi oameni e o concurenta, fie ca vrei sau nu. La inceput am pierdut rau, o palma peste ceafa si m-am dus la fund. Mi-am revenit repede si am luat-o inainte, si apoi iar jos si iar inainte. Eh, pana la urma o sa fim chit. Pana una alta pierd, si culmea, pana acum 10 minute uitasem ca pierd. Ma bucur pentru tine, monstrule, ai castigat jocul asta . Intr-un fel sau altul a iesit exact ce trebuia, hug!

Movie time

M-am apucat de refacut. Am luat tot de la 0 si m-am pus pe crosetat, vreau ceva nou, fara praf. Am inceput cu lista de filme. Si tot Sophie Scholl e pe primul loc. Genial film, ramane. Atonement, ramane si asta. Se pare ca sunt om-drama, nu-mi plac comediile, nici povestile cu happy end. Asta e. Nu e vina mea, Hollywoodul e de vina, nu e vina noastra ca filmele bune sunt cele in care nu apar masculi feroce sau sutiene push up. Sa nu fiu rea, totusi, sunt si exceptii, cateva, mici, mici de tot.
LOTR, Sweet November , Hooligans, American History X, The way we were, Pisica alba pisica neagra, Liceenii, AI,Modigliani, A Clockwork Orange , Memento, Fight club ,The Matrix, Sweeney Todd sunt doar cateva. Mai am de lucru.

20

Cezar Petrescu - Calea Victoriei
"Fiecare om e un cimitir de intenţii nerealizate".

Si zau ca e asa...

19

Heeeeeei, I saved myself today! Merit un premiu. Dupa cateva zile-saptamani-luni de somnolenta intelectuala si nu numai. Era starea aia, stii tu, in care parca nimic nimic nu e ce trebuie sa fie si habar n-ai cum sa-ti revi. E nasol, naspa rau cand se intampla. Eh, lasa, din d-astea se nasc artistii. Cine a mai vazut artist fericit? Nimeni! Ah, si da, tu esti de vina, nu rade, citeste-nainte...

18

Acum cativa ani era o petrecere la mine acasa si undeva pe la 3 al meu cumnat beat si vesel intra val vartej in sufragerie. Toti se uita la el, el se uita si spune...BAI, VOI NU STITI SA TRAITI MUZICA! Si baga un CD cu Guns in tasta. De atunci am mai invatat cate ceva despre muzica, sticla, oameni si masini. Despre masini cel mai putin, totusi. M-am prins undeva pe drum, de acolo aici, ca toate par mai mici de la departare, in sensul ca nu mai dor la fel, nu mai e panica, nu agitatie, nu mai e starea aia nenorocita de nesomn. Dar lucrurile importante raman importante. Enjoy!