Luni (examen de specialitate)

Exact ca anul trecut atelierul se umple de furnici. Si furnicile astea isi fac de lucru de dimineata pana seara. Dar ce lucru?! Nici nu stii... Habar n-ai... Pacat. E prima zi din saptamana de atelier. O saptamana de examen de "specialitate". Pfff, ce se mai lucreaaazaaa. Cu zor. Serios. Si cu si fara, sa fiu sincera. Si noi, astia care ne-am uitat cum trec zilele si ne-am intrebat pana ieri, de ce???... noi lucram. Recuperam. De zor. Cum asa? Pai sa vezi: vii la atelier, te instalezi si te apuci de ale tale, dupa caz. O tigara, un chat mic, te pui la punct cu 2-3 chestii, bei un pahar de apa si apoi pe cai! Si te fastacesti cu ce sa faci, cum sa pui, unde? cat? Chestii de-astea fara o importanta anume. Te duci la cuptor si-ti recuperezi munca de saptamana trecuta, sau la ipsos, sau pe unde ai lasat tu urme. Apoi... apoi te pui pe treaba. Dupa caz: mai finisezi ceva, faci o mica gravura, mai repari un ciob, dai o tusa, faci o lucrare... Prostii... Apoi , da, iar apoi... iei o pauza si te apuci de altceva. Variezi, sa nu cumva sa te plictisesti. Pana la urma tot ai sa-ti smulgi parul din cap, dar macar sa amani momentul. Si cum amani tu inevitabilul mai faci ceva. Culmea, din cand in cand mai si iese! Bafta ta! Felicitari! Esti un norocos.
Eu am mainile uscate, praf de sticla in par si lut sub unghii. Asa am ajuns azi acasa. Exact asa. Si daca s-a uitat cineva dubios la mine in masina...asta e. Tu n-ai vazut artist in timpul liber? Tot "artist" ramane. Adica tot cu ale lui.
Pamantul nu iese din piele usor, sa stii. Nici culoarea. Si uneori, tocmai asta ii da frumusetea. Serios. E ca si Ion si sarutatul ogorului. Unii oameni iubesc pamantul, pe altii pamantul ii iubeste. Uneori, in unele cazuri extrem, dar extrem de fericite, treaba asta e reciproca. Atunci apar lucruri frumoase. E clar ca tot ce visam noi astia pagubiti, astia care tragem acum de noi si ne taram la treburi... e clar ca visam timp si apa calda si o masa mare si bogata. Timp fiindca de asta avem nevoie, apa calda ca sa fim iar oameni si masa, masa e pentru sfarsit. Sa merite. Si daca se poate, si un masaj sanatos dupa. Si un pat moale, un film bun si o vacanta la munte... deja exagerez. E clar. Am inhalat prea mult var azi.
Tot azi am vazut ca avem animale de casa, in atelier. Sunt asa simpatice si dragute... mai ales fiindca nu cer nimic, se multumesc cu putin. Ba chiar foarte putin. Oameni buni, ne-au invadat furniciile. Dar nu-i nimic. Maine le punem si nume si le luam in spatiu in mod oficial. Trimit invitatii la zilele de nastere, promit.