Faceți căutări pe acest blog

marți, 5 ianuarie 2010

Maine, maine, maine, maine, maine,maine...etc

Maine e o zi aparte, din multe motive.
Sunt pasii astia pe care ii auzi, sunt pasii aia soptiti. E ca o liniste putin galagioasa, un zumzet aparte. Sunt pasii pe care ii auzi ecou, sunt treptele pe care nu le simti sub picioare, le simti doar lipsa.E starea de nimic, starea in care nu stii exact ce vrei, nu simti exact ce simti, e ca o stare usoara de betie, fara sa bei.
E o stare pe care am uitat-o, stiam doar ca e acolo. Atat.
Am uitat de starea asta, si mi-am adus aminte acum ce inseamna.
Uitasem.
Sunt pasii pe care nu-i auzi, ii simti doar. Sunt lucrurile pe care nu le cunosti, dar nu-ti sunt nici straine. E ca o stare de betie usora, putin numb, amorteala unei zile fara nimic.
Maine o sa fie ceva nou, am sa scap de starea asta nenorocita pentru mult timp. Starea asta pe care inca nu o am, dar e de ajuns sa o vad venind incet incet ca toate relele care vin si pleaca si se intorc. Maine ma pun in fata faptului implinit. Sper sa iasa bine.

2 comentarii: