Pentru prieteni

Are o prietena de-a mea, pe blog, un citat. Marin Sorescu: Paracliserul. Si suna asa : „Şi să ne gândeşti pe fiecare în parte de la început. Şi să ne răzgândeşti de la început. Şi nici să nu ne mai faci! Şi să ne laşi în pace! - (Ţipând.) Să ne laşi în pace, Doamne!”... „- (Meditând.) Muribunzii ar putea, cu ultima suflare, să-nvârtă nişte roţi atât de puternice, încât să scoată pământul din zona noastră nenorocită. Numai că nu le dă prin gând să sufle toţi odată. Murim dezorganizat, asta e.” „- (Curios.) Se poate suferi şi în afara iadului? S-a dat drumul? S-a generalizat?” "Si acuma stau in fata Ta si te intreb : Ce mai faci Doamne? Ce-ti mai fac icoanele?" 
Incercam sa inteleg asta la un moment dat si n-am reusit. Ma depasea chestia asta. Toata treaba, fiecare cuvant separat si toate la un loc.
M-am intalnit azi cu ea si am incercat sa vorbim de moralitate. Nu, nu teorie ci aplicata. Si mi-am adus aminte de blogul ei si de citatul asta. Si deodata parca l-am inteles altfel. Putin mai mult. Nu de tot, nu pot inca. Poate, pana la urma...
Acum cateva zile il citeam si incercam sa ma fac pe mine sa inteleg. A iesit, cat de cat. Azi am inteles putin mai multe, maine, daca am noroc...poate inca putin. Inca doua cuvinte. Nu cer mai mult. Invat sa am rabdare cu mine. Pana la urma am sa ajung acolo, nu ma mai grabesc.
Vorbind de moralitate si de greseli, azi am gresit fata de un om la care tin. Si ieri la fel. La fel in toate zilele din ultimele doua saptamani. Pentru ce? Nu stiu inca, serios. E doar o chestie prin care trec acum. Si vorbind cu omul asta azi, m-a intrebat: merita? Si nu cred ca i-am dat un raspuns clar. Merita sa risti sa pierzi un om important pentru un lucru de care nu esti sigur? Merita? Nu, clar. Nu merita. Sper doar ca omul asta, fata de care gresesc, sa fie mai cu cap decat mine si sa vada lucrurile mai detasat. Fiecare greseste, de cele mai multe ori gresim fata de oamenii astia pe care ii iubim mai mult.
Tu, cand ai sa citesti ce-ti scriu eu, sa stii. N-am sa pun niciodata nimic inaintea ta, fiindca tu, omule, nu mi-ai facut decat bine. Si pana la urma, faptul ca mi-ai fost varianta cea noua si feminina a prietenului grec e cel mai important. Si trebuie, trebuie sa ramai asa pana la capat. Scoala aia nu se face singura, si nici ideea nu e fara tine.Si omule, tu stii, in toata inteligenta ta, fiindca stii ca esti un om inteligent...tu, tu  stii ce pretentii sa ai de la un copil care se arunca-nainte.