Miercuri(examen de specialitate)

Ora 9 si imi suna telefonul. Colega mea ma intreaba daca azi avem examen...cred ca 9 era ceasul. Aveam si examen. De ajuns am ajuns, de dat nu l-am dat. Vineri. Tine-mi pumnii. Treaba in atelier. Iar pamant, iar ipsos. Dar gata. Am terminat partea murdara, acum trec la  curatat. Maine curat si curat si curat pamant din forme si tot maine imi fac si lucrarea de examen. Soooo, maine iau si creionul in mana, renunt la munca de santier pentru o ora-doua. Abia astept. Macar am sa pot sa stau linistita, fara praf si fara maini ude. Sper. Daca am noroc.
Atmosfera de atelier: se lucreaza, in 10 insi cel mult. Noi astia codasi lucram, restul...restul pauza. Si cum eu sunt cu ipsosul in mana, colega de la ceramica viseaza gresie, metalistii cu ale lor. De fapt, suntem vreo 5-6 intarziati. Pe seara ne strangem mai multi, cam aceeasi cu foarte mici exceptii. Si azi, ca si aseara s-a lasat cu un pahar si vorba multa. Pana se intareste ipsosul..aha. Si pana se intareste el noi uitam ca exista, si iar e 9 si iar am pierdut o ora degeaba si iar se face 10 jumatate si iar trebuie sa plecam si iar ne uitam cu mila la ce nu am apucat sa terminam...e si maine o zi. Pepsi(spre dezamagirea mea), pate si paine rupta. Si fum. Si muzica. Si praf. Si miros de lut. Si parca-mi place. Si parca nu-mi place. Pana Duminica mai am timp sa-mi dau seama. Si tot pana atunci trebuie sa terminam treaba, sa lipim ce e de lipit, de terminat ultima lucrare, ultima tusa, de pus pe pereti si pe mese (pe care va trebui sa le gasim mai intai). Ah, si daca se poate....numai daca se poate... ar trebui sa nu se bata nimeni. Asta e o provocare. Tensiuni apar, clar. Cu fiecare zi se aduna mai multe lucruri marunte. Chichite. N-am inteles niciodata si poate nici n-am sa inteleg, de ce oamenii astia nu se pot intelege ?? Bun, eu sunt negru si ascult Guns, tu esti verde si esti topit dupa Cat Empire...care e problema? Una tu, una eu. PAX. Tu faci o chestie, eu alta. Hai sa ne ajutam intre noi, sau macar sa ne toleram. Hai bai oamenilor sa ne acceptam asa cum suntem. Verzi, urati si uneori egoisti. Asta e ...hai sa vedem ce e de vazut, sa acceptam si sa trecem peste. Daaar nooooo,  trebuie sa stati inchisi in gaura voastra de scorbura si sa fiti acizi. Bai, serios...nu e bine. Tot tu pierzi...tot voi.