Ciudata treaba asta cu oamenii

Ciudata treaba asta cu oamenii. Cum sa-i cunosti si ce sa faci cu ei dupa ce-i ai... si partea mai mai...cum sa renunti la ei. Eh, la un moment dat mi se pusese pata si am zis ca-mi las balta toti oamenii mei si ma duc in lume...sa caut frunze si furnici. Mi s-a luat si de asta. Nu ma mai duc nicaieri.
M-am intalnit cu un vechi prieten. Prieten cu care nu am mai vorbit de ceva vreme. Si ce ciudat si strain imi parea omul asta acum... si parca tot el era si parca tot apropiat. Era o chestie cu "vine parca se duce". Cam asa si eu. Ma uitam azi la el, acelasi om pe care-l cunosteam acum 2 ani, dar altul. Si l-am vazut pe omul asta in 100 de ipostaze, si l-am cunoscut exact asa cum era. Fara nimic fals, fara perdele, fara praf. Si azi...azi omul asta mi-a parut altfel. E clar ca amandoi ne-am schimbat si e clar ca timpul asta nenorocit le schimba pe toate si e clar ca e o chestie normala... dar totusi. Era omul asta, un om cu totul special. De ce? Fiindca avea asa, o moralitate a lui. Si cel de acum nu o mai are. Pacat. Tocmai asta era punctul forte. Faptul ca e un om destept si intelege anumite lucruri. La un alt nivel. Azi lucrurile nu mai stau la locul lor, omul asta e la fel de destept, la fel de frumos dar altfel, parca mai putin fericit. E praf, e clar. Din cand in cand trebuie sa ne aducem aminte sa ne stergem de praf. Si o sa fim sclipiciosi ca in reclamele cu Pronto..uuuu, ce mistoooo. Abia astept. Eu imi iau cu mere...merg la sigur.
Revenind la praf si la cum sa-l dam jos. Propun masuri radicale: se ia una bucata sinceritate usturatoare, doua kg de chef de viata si putin adevar. Doar putin, mai mult n-avem voie, complicam situatia prea mult. Si musai, dar musai sa luam si ceva intelegere, cat mai multa. Si le amestecam pe toate astea la un loc si ne stergem cu ce iese, ok? Si strangem praful asta intr-un colt sau si mai bine, il bagam intr-o cutie si scriem mare de toooot: asa nu. Dar nu-l aruncam, clar. Are si el rostul lui, ca si furniciile din atelier.
Spor la treaba!