Esse quam videri

M-am gandit la ce s-a intamplat ieri si cum putea sa fie totul pentru mine si m-am speriat. Bai. putea sa fie ala ultimul moment, acolo, asa. Si am vazut omul asta uitandu-se in jos la mine, cu ochii tristi. Ce ai facut?
M-am gandit ca n-am apucat sa vad lucrarea de sfarsit a omului asta, ca n-am apucat sa-i arat altuia ce pot, n-am spus multumesc fiecaruia in parte, n-am facut pe nimeni fericit azi. Ma mai gandeam ca mi-ar fi parut rau (in absurd). Mi-ar fi parut rau ca nu fi impartit inca o zi cu oamenii astia.
Zece intamplari ciudate, si-o minune... M-au adus aici, acum, asa.Un amalgam de decizii si absurditati, m-au adus aici.
Iti multumesc omule, ca ai oprit cand mi-ai vazut mana pe geam si m-ai luat cu tine.
Imi multumesc, tie, ca mi-ai oferit totul si nu mi-ai cerut nimic in schimb. Si-ti mai multumesc ca mi-ai ramas aproape.
Oamo, tie iti multumesc pentru fumul pe care m-ai ajutat sa-l vad. Si pentru folk si Carmina Burana.
Lysis, tu esti altceva. Tu n-ai nevoie de multumiri, tu stii tot. In idee. Pot doar sa-ti multumesc pentru idee, fara tine, n-ar fi fost nimic.
Tu, om frumos, trebuie sa stii doar atat. Nu e doar umilinta. Imi pare rau doar atat: n-am avut curaj cand ar fi fost nevoie.
Iti multumesc, Goldenlocks, ca esti cel mai bland om din lume si-mi ierti orice. Inger frumos.
Si tie, cap de mop, vreau sa-ti multumesc pentru curaj si putere.