Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 9 iunie 2010

Ce mai faci Omule, ce-ti mai fac icoanele?
Fiindca e tarziu si e liniste si pot sa te-ntreb: tu ce mai faci? Cum esti?
Spune-mi fara urma de frica, azi chiar vreau sa stiu. Ce stare te incearca? Uite, incep eu. Azi, sunt nefericita. Am pierdut ceva la care am tinut. Sa spunem ca am pierdut o manusa. Da, exact asta am pierdut. O manusa. Si acum imi pare rau, desi stiam c-am s-o pierd.
Tu cum esti? N-am avut timp sa te-ntreb, am fost prinsa in treburile mele, dar azi vreau sa stiu. Cum esti?

Nu e uman, paganilor! Nu e uman! Si atat. 
Si totusi se intampla.
Pentru ca ne e frica, pentru ca in spatele fiecarei decizii stau 173 de argumente, pentru ca ne e frica sa riscam, pentru ca suntem slabi si n-avem curaj, pentru ca ne gandim "dar daca". Pentru ca nu putem sa fim singuri si fericiti, pentru ca putem sa fim impreuna si nefericiti.
Imagineaza-ti marea. Si nisipul gol si nimeni in jur. Pustiu absolut. Imagineaza-ti marea, nervoasa, un vant sarat, puternic, si el nervos si nisip ud si soare. Imagineaza-ti ca ai ramas aici, absolut singur. Cum esti?
E locul ala, deasupra unui oras pe care-l cunosti. E locul asta, pe care-l cunosti in fiecare anotimp. Imagineaza-ti ca esti acum acolo si e pustiu. Si simti pietrele, pamantul si linistea unui astfel de loc. Loc pe care-l ai, e al tau. Fiindca e in tine. 
Pana la urma, a cui e vina? La capat, in momentul in care s-impart pacatele, a cui e vina? 
Unele "pacate" n-au stapan. Se intampla si atat.
Maine am sa iau o decizie. Maine, nu azi. Vreau sa ma mai bucur o zi de lipsa unei alegeri. Pana maine mai am timp sa mai respir o singura data. Atat. Imi amintesc de asta.
Prefer sa aman o decizie deja luata. Prefer sa n-o spun nimanui, nici mie, cat pot. Fiindca recunoscand-o devine mai concreta, aproape palpabila. Are o viata a ei, traieste. Prefer sa o las sa doarma pana in ultimul moment. Prefer sa ma mint. Constient.
Si daca stii unde ai sa ajungi, ce si cum se va-ntampla, daca ai vazut in tine rezultatul, de ce frica ? Daca ai gandit un lucru inseamna ca l-ai facut deja, in tine. Si daca e facut si gata, de ce mai e frica?

15 comentarii:

  1. @miha : cad nasturii Liviei? vin si eu,,,

    RăspundețiȘtergere
  2. Miha, imi fac un Tanar si aiurea al meu. Stii asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ha, ha. Nu te tine.
    @ Kaos: nasturii de care vorbim noi aici nu prea au cum sa cada nici in ruptul capului. Nimeni, niciodata nu ii poate descheia.

    RăspundețiȘtergere
  4. @miha : nu e nimic, fut si imbracat... pentru ca prefer sa ma mint. inconstient

    RăspundețiȘtergere
  5. @kaos: Pai nasturii astia nu te tin imbracat. Iar la partea cu mintitul, toti o facem intr-un fel sau altul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Bai, cate interpretari au nasturii astia. Esti un geniu, Miha. Aiurea. Geniu aiurea. :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc, multumesc. (Multumesssscccccc priiiieeeeeeteniiiii!) De aia o sa ii am pentru totdeauna iar copiii mei o sa se mandreasca cu ei deoarece vor intelege. Si isi vor face si ei unii (probabil capse) si eu am sa stau in fata lor si am sa-i intreb... Intr-adevar milioane de interpretari. Pacat ca sunt prea putine alea care bunghesc cat de cat ce am vrut eu sa fac acolo...

    RăspundețiȘtergere
  8. Liviuta..aveti o tenta de mess, dislocatio!!:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Joker,da, ai dreptate. Asta fiindca nu ne prea "vedem" pe mess...
    Dar hai sa incercam fara "Liviuta", oricat de ironic ar fi. Ok? :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Daca Replica mea ai vazuto dupa 2..zile inseamna ca esti chiar Ocupata. Spaer sa merite.
    Ps
    Si totusi ai grija ca esti fata:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Hmmm, sa am grija ca sunt fata...hmmm. Ok...
    Cred ca merita, merita sa-mi iau licenta si sa sacrific cateva zile de fun. :)

    RăspundețiȘtergere