Te iubeam, fraiereee...
Vorbeam cu o prietena acum ceva timp, vorbeam despre 20 000 de lucruri, unele inutile, altele mai mult decat importante. Pentru noi desigur, pentru altii, poate banale. Asta e, fiecare vorbeste despre el si despre ce e important pentru el. N-am sa pot sa vorbesc cu pasiune despre starea ta de acum, despre filmul tau de aseara, sau despre cele 20 de lucruri din 2000 de domenii pe care nu le cunosc si de care nu-mi pasa.
Vorbeam cu tipa asta, moldoveanca mea cu gaura mare (haha, Monica, pentru amuzamentul tau.). Moldoveanca asta e simpatica tare. Uneori. Uneori ma scoate din minti, alteori e mai ok, uneori e atat de super-mega-egocentrica incat iti vine s-o bati. Ne-am paruit de vreo 2 ori. Ceva total atipic pt mine. Atipic acum. Cand eram mica eram batausa, tata spunea ca are 4 baieti, doar ca unul are parul lung. Si ala e cel mai al dracu'. Eh, m-am lasat de sport, nu m-am mai batut de mult.
Si eram eu cu ea si inca doua de-ale noastre. Si ne-am luat dintr-o prostie si mi-a carat un cot in coaste, si eu ei si uite-asa am uitat ca e joaca si chiar se trezise in mine starea aia de "uuuuuuooof, fir'ar mama ta sa fie!" si nu dadeam cat as fi da ca deh, autocontrol, dar parca as fi dat la pumni si la picioare..ouuuuhooo.
Sa revin, vorbeam eu cu moldoveanca mea de chestia asta, si mi-a spus de un blog numit "Te iubeam fraiere". Sau oricum, ceva foarte asemanator. Si eu m-am gandit direct la Vama Veche si la Vama mea de asta-vara. Si la nisipul pe care l-am carat in pantofi inapoi acasa si la masina aia galbena ca o mamaliga si la omul asta al meu.
Te iubeam fraiereee, da fraiere, te iubeam. Serios.
Si vorbeam cu tipa si ne-am amuzat pe tema asta o noapte intreaga. Sa faci un astfel de gest e mai mult stupid decat util, dar e atat de simpatic. Mie imi pare foarte simpatic, destul curaj cat sa nu-ti pese de parerile altora, destu tupeu (da, tupeu), destul avant cat sa nu te opresti dupa o zi. Mi-ar placea sa pot. Nu stiu daca am toate cele necesare. Dar am sa incerc, uite-asa. Dar n-o sa fie cu "te iubeam, fraiere". Nu, asta fiindca eu n-am motiv sa fiu atat de categorica, eu nu-s pornita pe cineva anume. Ma mai gandesc. La un nume si un scop pentru al meu "te iubeam, fraiere". Poate e inutil (clar e inutil), poate e stupid (se prea poate), dar am asa un chef de-a scrie nervoasa despre ceva...
PS: nervos nu inseamna suparat, inseamna cu patos.
Hai sa fim ceva mai curajosi, hai sa ne varsam nervii si sa spunem ce ne doare. Prea liniste aici si prea putina agitatie. Hai sa fim ceva mai tineri!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Acum cred ca ar suna si mai ciudat daca ar veni din partea mea un text cu titlul: „te iubeam fraiere” :). Nu am simtit niciodata nevoia sa ma destainui cuiva cu privire la viata mea privata si daca as face-o nu ar fi online. Totul se rezuma la propriul confort psihic si nevoia de a te descarca, caci dupa o astfel de deceptie in care partenerul pe care-l si iubesti te paraseste tinzi sa devii labil din punct de vedere psihic si sa faci lucruri pe care nu te vedeai facandu-le cu ceva timp in urma. Totul vine sa te bantuie atunci cand ti-au disparut sentimentele pentru persoana respectiva si incepi sa te uiti in spate la ce ai facut ... E ciudat cum dragostea iti poate modifica comportamentul si principiile.
RăspundețiȘtergere:)) Asta e, eu sunt ceva mai "pe moment". Si cand mi se pune pata, mi se pune. Dar nu-s inconstienta de ce fac si rar mi se intampla sa regret. Si nu, nu m-a parasit. E o chestie veche pe care n-am apucat sa o rezolv.
RăspundețiȘtergere:) eh se pare ca "moldoveanca" ta stie lucruri de calitate :))
RăspundețiȘtergereapp... imi place in celalalt post cum ai spus sa vina sa isi ia pozele de pe desktop... m-ai uns pe locul ala unde imi tineam inima pana nu demult!