Azi am chef de nu stiu ce

Azi iar sunt pornita, doar ca nu stiu exact pe ce. Am ascultat REM de cand am facut ochi, am vazut o stire monstruoasa, nu ca am avea noi altfel de stiri. Ba da, mai sunt si cele neimportante, plicticoase, mondene sau despre politica. Dar pe alea le stiu doar teoretic. Si cum m-am pornit eu azi, m-am pornit pe nu stiu cine, fara un motiv anume, doar asa. Si am azi un chef sa plec de-acasa, chef sa-mi bag picioarele si sa ma duc in lume, sa ma duc sa colind muntii si sa ma intorc la primavara. Mi s-a luat de tot si toate. Nu mai vad nimic care sa-mi paca. Unde e orasul ala frumos pe care-l iubeam, unde-a zilele alea atat de misto, oamenii aia in care crezi? Unde e moralitatea si adevarul ala de care nu te indoiesti? Unde-s toate lucrurile cunoscute, unde-s prietenii pe care ii iubesti? Unde s-au bagat si zilele perfecte cu 2-3 oameni pe care ii iubesti sincer si care stau acolo, langa tine, pana nu mai pot? Unde s-au pierdut toate lucrurile alea bune? Am asa o stare de nervi, de agitatie. M-am trezit cu fata la podele, clar. Iar or sa-mi spuna astia de azi ca vorbesc mult. Si critic. Pff, asta e. Chiar, unde sunt oamenii aia care critica? Deschis. Nu ma refer la a vorbi despre un Z care nu e prezent, nu ma refer la a vorbi de rau sau de bine, ma refer la critica. Partea aia de critica constructiva. Unde v-ati ascuns bai, oameni frumosi si critici? Va caut de ceva timp si nu gasesc nimic. Doar vreo 2-3 lucruri pe care le stiam si in care inca mai cred. In rest, nimic. Pietre si nisip de mare si niciunele nu-mi spun nimic de data asta. E asa o liniste stupida si rece. Bai, va vreau inapoi pe voi! Zilele alea care-au contat, care au facut o schimbare.