.

Teoretic a shitty day. Again. Practic, not too bad.
M-am trezit cu noaptea-n cap si asa am aflat ca exista si ora 7. Dimineata. Mega descoperire, auzisem zvonuri cum ca ar exista, dar dovezi nu prea aveam. Eh, se pare ca exista. Pana azi a fost un mister pentru mine ce se intampla intre 5 si 9 am. Credeam ca liniile astea de la ceas aluneca peste, pur si simplu. Se pare ca nu...
Eh, la 9 eram la facultate, gata de munca. Tzepinooo. Desi aveam programare la cuptor si eram pregatita de lucru, sticlarii au decis ca nu vor. Cica se repara o teava de gaze... habar n-am daca a fost o gluma proasta sau nu, cert e ca n-am ajuns sa lucrez la cuptor azi. Am reusit totusi sa dau de un prof de la care trebuia sa iau niste oase. Uraaa pentru mine. Partea proasta? El a uitat sa-mi aduca minunatele oase. Tzeapaaaa din nou. Si uite asa am stat de la 9 pana la 9 30 la facultate. 12 ore. Facand un proiect care nu va fi aprobat, sunt sigura. Dar macar am incercat sa vad partea buna a lucrurilor. Fun day, pacat ca nu foarte utila. Iar am ramas in urma cu treburile, iar am sa suport o morala ca de copil neascultator. Doar ca de data asta nu e vina mea. De data asta.

Pastrez o siguranta in faptul ca dainuie

De maine incepe the countdown. Ultima cursa inainte sa spun gata, am intrat in ultimul semestru de facultate. Nu pare mare lucru, dar pentru mine e. Nu m-am gandit niciodata la ce o sa fac dupa, de fapt nu mi-am putut imagina niciodata o lume fara scoala. Da, sunt si am fost o tocilara. I'm a geek, and proud of it! Cand pustimea fugea de la scoala eu abia asteptam sa ma duc. De fugit, fugeam si eu din cand in cand, dar ideea ca e acolo, scoala asta in care sa ma duc si sa ma simt acasa... ideea asta ma facea sa ma simt atat de vie. Si ca un om care iubeste mirosul de carte si caruia ii place sa invete in fiecare zi ceva, o sa-mi lipseasca. Or sa-mi lipseasca si colegii, pe care n-am apucat sa ii cunosc, or sa-mi lipseasca si unii profesori pe care nu am apucat sa ii apreciez la adevarata valoare. Or sa-mi lipseasca si sevaletele astea vechi si rupte, si scaunele tipice de atelier, pe care le-am cunoscut acum 8 ani. Si atelierul asta murdar, prafuit, in care miroase a diluanti si pamant, si el o sa-mi lipseasca. Nu m-am hotarat daca am sa dau masterul mai departe tot aici. Nu stiu inca daca e un "pa pa" de o vara  sau forever. Si ma cam sperie treaba asta, nu ma impac bine cu sfarsiturile. De nici un fel. Mi-a zis odata un prieten ca el, atunci cand a plecat de acasa, din Botosani, nu stia ca nu se mai intoarce. El plecase fara sa stie ca e ultima oara cand o sa-i spuna "acasa". Dupa , au plecat si ai lui. Si orasul ala l-a pierdut pe prietenul meu, fara sa stie niciunul.
M-am obisnuit cu lumea asta si stiu ca nu e asa grav ce e dincolo de peretii astia intre care m-am inchis, dar e asa comod si bine aici.
Maine incepe ultima saptamana din semestru. De maine incep lucrul serios, ca in fiecare an. Pe ultima suta de metri, recuperez ce-am pierdut in cateva luni. Si apoi, dupa examene, o sa-mi dau seama ca s-a cam terminat.
Chiar nu-mi dau seama unde s-au dus anii de studentie.  Parca ieri eram in anul 1 si stateam in Cismigiu si era soare si ne faceam planuri... si ce plaaaanuri. Aveam atatea de facut...trebuia sa fi cucerit 5 lumi pana acum. Nu-mi plac schimbarile, chiar daca stiu ca sunt necesare, chiar daca sunt in bine, chiar daca daca daca. Nu-mi place sa pierd nimic. Nici oameni, nici locuri, nici timpuri. Si evident ca toate se pierd intr-un fel. Doar eu, noi, ramanem cu impresia ca mai pastram ceva. E ca o minciuna dulce si copilaroasa. Pastram doar o siguranta in faptul ca dainuie, nimic nu se pierde si toate raman tocmai fiindca au fost. Ne mintim bine. Frumos. Si asta e mai important.

Merge layers

Am sa incep nu printr-o scuza cat printr-o explicatie. De ce englezisme. De ce? Fiindca sunt un om tasta, asa cum se exprima prietenii mei. Am devenit om tasta in ultimul an. Lucrez mult pe calculator, jumatate din lucrurile pe care le citesc sunt in engleza, nu fiindca asa vreau eu ci fiindca originalele sunt in engleza si intotdeauna e mai bine sa inveti cat mai aproape de original.  Ca o gravura.
Acum sa incep ce vroiam sa spun. Facand o paralela  intre ce era atunci si ce e acum. In muzica de exemplu. Azi am tinut-o pe Nancy Sinatra, la TV e Beyonce (dau cu banul aici).
I'm kind of a woman...
Atat de clare, frumoase si fara nici cea mai mica urma de vulgaritate. Teoretic mesajul e acelasi si acum. Ambalajul....cu totul altfel.
Imaginea femeii puternice s-a schimbat. Imaginea Femeii s-a schimbat, la modul general.
Sa fim sinceri, orice femeie injura din cand in cand. Dar de la "Fir-ar mama ei de treaba" pana la "Sa-mi bag...." e cale lunga. Aici depinde si cantitate. Sa-ti arati frustrarea cand o patesti cumva e ok. Dar sa te trezesti cu o injurtura in gura si sa o ti asa toata ziua, e altceva.
Stil. Fiecare  femeie vrea sa fie atragatoare. O bluza cu decolteu sau o fusta scurta bine aleasa, sunt ok. Dar combina aceste doua lucruri si  o sa fie putin cam mult. Nu ma uit la TV, fiindca atunci cand o fac ma apuca greturile. Femeile de azi au impresia ca trebuie sa arate cat mai mult, cat mai sclipicios,  cat mai mare (deh, aici e vina voastra, a barbatiilor). Unde sunt femeile cu stil? Dragi barbati, femeile pot si atragatoare si in blugi si tricou. Nu, nu tricou ud. Pot fi feminine si fara tocuri sau push up. O femeie poate sa fie frumoasa chiar daca nu e blonda.
Nu e o crima ca din cand in cand sa fim blonde, pe tocuri, imbracare chiar si-n sclipici. Din cap pana-n picioare. Da, daca faci asta cu gust e ok. Da, daca te duci la o super petrecere. Dar nu e ok pentru scoala, piata sau job. (Aici depinde si de job :P)
Pot sa fiu femeie si sa arat ce vreau fara sa-mi arat si partea dorsala. Nu sunt o marfa, sa fiu incercata mai intai.
Suntem femei. Puternice chiar. In unele cazuri, mai puternice decat voi, dragi barbati. Aratati-ne respectul pe care il meritam. Si ele, ele care se tarasc pe scena in 3 petice de sclipici...ele nu-s femei de-ale noastre. Daca vreti, luati-le. Ele da... ele sunt marfuri.
Partea buna e ca acum avem libertate.  Nu absoluta, dar cat de cat. Hai sa o folosim cum trebuie. Sunt libera sa ma imbat injurand ca un crasmar, sunt libera sa-mi scot lengeria fiindca o bucata mascul mi-o cere. Dar n-am s-o fac. Sunt destul de libera cat sa spun Nu. Prefer demnitatea. Prefer sa realizez ce realizez prin forta, prefer sa arat ce pot intr-o discutie sau in fata unui proiect, nu in spatele unui bloc sau intr-o toaleta de club. Suntem libere sa ne imbracam cum vrem, sa dansam pe mese si sa bem cot la cot cu barbatii. Dar suntem destul de libere incat nimeni nu trebuie sa ne ceara mai mult decat vrem.
Si dragi barbati, invatati ca o femeie nu se imbraca pentru voi. Vorbesc despre Femei, nu despre marfuri. Faceti, va rog, diferenta. O femeie e asa cum vrea sa fie, pentru ea insasi.
Merge layers. De ce? Fiindca Photoshop-ul ar fi atat de util in viata. Merge intre principii solide si libertate.

Despre oameni si animale

Campanie verde. Am gasit pe net, intr-o cautare fara scop anume, un site care incuraja o campanie de salvare a planetei. Mi-am adus aminte de o reclama de pe Animal Planet, de acum cativa ani. In reclama iti erau aratate cateva specii de animale, salvate sau pe punctul de a fi salvate. Avea un mesaj destul de puternic, era foarte bine realizata. Stiu ca ma furnicau antebratele de fiecare data cand o vedeam, aveam emotii ca un copil si tot ce-mi doream era sa ajung si eu sa fac ceva bun. Uite cum se nasc visele. N-am ajuns inca, dar imi fac partea mea. Reciclez cat pot, nu arunc niciodata nimic la intamplare, imi tin chistoacele in buzunar  pana ajung la un cos. Recunosc ca am fost rautacioasa cu animalele cand eram mica. Asta pana m-a prins frate-miu, m-a caftit si m-a amenintat ca-mi rupe mainile daca mai omor o musca. Eram mica mica dar am invatat lectia si n-am mai facut nici un rau vreunui animai. Niciodata. Am crescut catei si pisici abandonate, am reparat si aripi de porumbei si gugustuci. Mi s-a parut odios cand am dat la Sinaia, sus la cota, iarna, de un leu. Il tineau pentru poze. N-am inteles cum sa vrei sa ai amintiri cu un animal tinut in lanturi. Pentru ce? Sa ma uit in fiecare zi la poza aia si sa vad un animal care sufera? Nu, mersi. As fi preferat sa-l vad intr-o zona ceva mai calda si fericit. Dar nu toti oamenii sunt oameni. Am evoluat ca specie, teoretic. Avem psihologi, filosofi, artisti. ii apreciem (teoretic) si respectam munca lor. Daca in teorie am evoluat, de ce suntem din ce in ce mai putin umani? Cum se poate sa fim atat de rai si sa chinuim o alta fiinta pentru simpla placere? Nu conteaza ca nu e om, e un suflet. Simte durere, fericire. Stie ce e tristetea, suferinta, loialitatea. Cum se poate ca intr-o lume in care oamenii se duc la psiholog sa-si trateze depresiile, o lume in care dai 200 lei pe  luna pentru pudelul de apartament si inca nu stiu cat pentru benzina fara plumb...cum se poate ca intr-un timp ca asta sa mai existe atatia barbari ? Cum poti sa te uiti in  ochii unui animal si sa-i faci rau? Am vazut un filmulet cu in dobitoc intr-un lift. Si-a batut catelul, un pui de canis sau ceva de genul asta. Un amarat de animal, mic si speriat care nu a facut nimic. L-a luat la picioare de plictiseala. Am mai auzit de o expozitie in care "artistul" lu' Peste a adus un caine in galerie, l-a legat si l-a lasat sa moara. Si a numit aia ARTA! Unde erau oamenii atunci? UNDE? Cum sa te uit la cainele ala si sa-l vezi cum moare sub ochii tai si sa nu faci nimic? Cum sa joci fotbal cu o pisica intr-o scara de bloc? Cum sa lovesti un animal cu atata brutalitate? Iert mai usor violenta fata de oameni, decat fata de fiintele astea fara aparare. Ele n-au nicio vina. Absolut niciuna. Si mostrii astia care le fac rau sunt adevaratele fiare. Fara nicio rezerva va spun ca i-as prinde, i-as inchide intr-un beci cu mucegai si miros de sulf si i-as bate pana la ultima suflare. Si dupa, as muri pe scaun, cu scantei, dar fericita. Fiindca as face un bine. Sper totusi sa nu se ajunga pana acolo, poate in cele din urma OAMENII or sa se trezeasca din amorteala asta intelectuala si sufleteasca. Poate se va schimba ceva si mostrii astia or sa-si primeasca pedeapsa. Dar pentru asta e nevoie ca omul sa accepte ca nu el e totul, ca exista milioane si milioane de alte fiinte, poate superioare lui. Fiindca lor le lipseste rautatea gratuita.

Aici pentru campanie.

Azi am chef de nu stiu ce

Azi iar sunt pornita, doar ca nu stiu exact pe ce. Am ascultat REM de cand am facut ochi, am vazut o stire monstruoasa, nu ca am avea noi altfel de stiri. Ba da, mai sunt si cele neimportante, plicticoase, mondene sau despre politica. Dar pe alea le stiu doar teoretic. Si cum m-am pornit eu azi, m-am pornit pe nu stiu cine, fara un motiv anume, doar asa. Si am azi un chef sa plec de-acasa, chef sa-mi bag picioarele si sa ma duc in lume, sa ma duc sa colind muntii si sa ma intorc la primavara. Mi s-a luat de tot si toate. Nu mai vad nimic care sa-mi paca. Unde e orasul ala frumos pe care-l iubeam, unde-a zilele alea atat de misto, oamenii aia in care crezi? Unde e moralitatea si adevarul ala de care nu te indoiesti? Unde-s toate lucrurile cunoscute, unde-s prietenii pe care ii iubesti? Unde s-au bagat si zilele perfecte cu 2-3 oameni pe care ii iubesti sincer si care stau acolo, langa tine, pana nu mai pot? Unde s-au pierdut toate lucrurile alea bune? Am asa o stare de nervi, de agitatie. M-am trezit cu fata la podele, clar. Iar or sa-mi spuna astia de azi ca vorbesc mult. Si critic. Pff, asta e. Chiar, unde sunt oamenii aia care critica? Deschis. Nu ma refer la a vorbi despre un Z care nu e prezent, nu ma refer la a vorbi de rau sau de bine, ma refer la critica. Partea aia de critica constructiva. Unde v-ati ascuns bai, oameni frumosi si critici? Va caut de ceva timp si nu gasesc nimic. Doar vreo 2-3 lucruri pe care le stiam si in care inca mai cred. In rest, nimic. Pietre si nisip de mare si niciunele nu-mi spun nimic de data asta. E asa o liniste stupida si rece. Bai, va vreau inapoi pe voi! Zilele alea care-au contat, care au facut o schimbare.

Unde v-ati ascuns, bai oameni frumosi?!

I am I and nothing less, remember that. Noi am uitat, luati de val...am uitat ce inseamna sa apreciezi un om pentru ceea ce este. Am uitat sa ne uitam la oameni cu mai multa atentie. Mie mi s-a pus pata acum ceva timp si m-a izbit chestia asta ca o ditamai piatra in ceafa. Bai oameni buni, bai, unde s-a ascuns adevarul? Nu chestia aia de la TV, nu adevarul ala dezbatul stupid in talk show-uri si reviste "serioase". Ci adevarul ala gol, al lui Botticelli si al filosofilor, psihologilor, al lui Puric, al meu, al oamenilor alora carora le pasa putin mai mult. Al lui Schicht. Unde e? Unde s-au ascuns si toate lucrurile alea adevarate. Oamenii care sunt ceea ce sunt, prietenii care sunt acolo indiferent de zi sau vreme, indiferent de circumstante. Unde s-au ascuns si toate lucrurile simple? Toate se invart ca intr-un mixer cu super mega viteza si nimeni nu mai alege nimic. Totul e un terci. E naspa. It sucks. Vreau sa nu stiu cele 20 000 de chestii pe care le stiu, vreau sa nu inteleg cele 10 000 de lucruri pe care le inteleg. Sau macar, daca tot prind cate ceva din zbor, macar sa fie pana la capat.
Ori geniu ori nimic, dar asa, intre doua extreme life sucks. De ce? Fiindca de prins, prinzi cateva lucruri, dar nu poti sa le intelegi. Si ce mai vroiam la un moment dat sa inteleg atatea... M-am lasat, n-am cum sa intru in MENSA, n-am cum sa ma intrec cu Puric, ca sa nu mai spun ca n-am cum sa fac mai nimic wow. E naspa.
Dar sa revin. Unde s-au ascuns toate lucrurile simple si curate, fara prostii, fara praf, fara subaintelesuri inutile. Vreau sa ma pot uita iar in ochii unui om si sa nu mai vad cele 100 de situatii imbecile, sa ma uit in ochii unui om si sa vad ce vedeam acum ceva timp. Un om frumos, si atat. Si stiu ca fiecare vrea asta, fiecare vrea o reintoarcere la ceva. Eu nu vreau sa ma intorc la nimic, oricum nimic concret. Eu vreau doar oameni frumosi. Lucruri simple. A hug la nevoie, un prieten cand am nevoie de un prieten, un sprijin pe care sa il stiu acolo dar de care sa nu profit. Vreau doar oameni. Oameni frumosi.
Unde v-ati ascuns, bai oameni frumosi?!?!

"I'm cuddly, bitch! "

Azi am vazut in cele din urma, HIMYM. Pentru necunoscatori :How I met your mother. E un serial cu 5 insi, 3 tipi si 2 tipe, un fel de Friends actualizat. Partea buna? Sunt 5 parti bune:Barney-the player, Marshall-the cuddly guy , Lily- tipa super simpatica, Robin-tipa hot  si Ted-pampalaul simpatic si romantic. Partea proasta? Apare doar odata pe saptamana.
Azi, dupa o pauza de 3 saptamani, mi-am luat portia de HIMYM. E mai mult decat funny, e genul de film pe care-l placi la inceput si apoi devi a little freak! Eu mi-am facut datoria de fan, am corupt alti oameni, la randul lor si ei au corupt pe alti.
Have fun! Merita. Daca nu...va dau timpul inapoi, promit.

Eram mici si prosti si ne multumeam cu putin

Stii ce bine ma simt azi? Habar n-ai! Am asa o stare de bine, chef sa vorbesc. As fi avut si chef  sa beau o bere intr-un bar, sa fie karaoke si sa ascult oameni beti cantand. Doar atat. Ah, si as vrea si o tigara. Mentolata . Si daca se poate as vrea sa fie Guns, Sweet child... Atunci as canta si eu, asa, varza, ragusita si fara ureche muzicala...cum pot. Dar as canta pana m-ar lasa vocea de tot, pana n-ar mai iesi nici un amarat de sunet. As fi avut chef si sa ma plimb. Sa ma plimb noaptea in Cismigiu, pe la 3 cand nu mai e nimeni, cand bate vantul tare tare tare de tot si doar vreo doua-trei-zece ciori mai bantuie copacii. Si as aprinde brichete cu lanterne si le-as baga in manusi de plastic si le-as scufunda in apa aia murdara, sa vad pestii si mormolocii cum trec. Par niste fantome mici, serios. Si apa aia verde pare ca o lume a spiritelor. Am mai facut asta odata, de muuult, eram cu fetele pe strada Londrei si am zis: Hai in Cismigiu! Si ne-am dus, asa, de capul nostru. Am fumat o tigara, am aprins brichetele, ne-am jucat si le-am scos dupa. Noi nu murdarim nimic.
Si as mai vrea si ziua aia perfecta inapoi. A fost o zi in care m-am dus la Mihaita si a fost fun. Habar n-am ce am facut dar stiu ca a fost ok. Eram mici si prosti si ne multumeam cu putin. Si apoi ne-am dus la moldoveanca asta a mea si au venit si fetele.  Stiu ca eram noi 5 si 4 purtam culori in obraji. Si a fost o zi perfecta. Am facut poze, poze pe care le iubesc. Cu noi si atat. Fara nimic fals, doar noi. Mancand, vorbind, stand pur si simplu. Am un moment de-atunci in alb si negru, pe usa. Imi pare rau doar de-atat, n-o sa mai fie niciodata. Eram mici si prosti toti si ne multumeam cu putin. Mancam Rolton si sfecla rosie si salata cu ton si eu fumam o tigara de la Miha si el se supara ca fumez. Dar ne trecea repede. Si aveam multe planuri, toti. Eram mici si prosti si ne multumeam cu putin. Si in alta zi, ca asta, doar ca eram mai putini, am desfacut hainele si ne-am jucat si el ne-a facut poze. Stiu ca n-aveam voie sa fac dezordine..HA HA ,tot am facut.
As mai vrea o zi ca asta. Perfecta. Sa fiu iar cu oamenii astia, sa fie si ei la fel, sa nu stiu ce e aia dezamagire, ce e ala pacat. Imi pare rau doar atat... ca n-am spus mai mult TE IUBESC. Fiecaruia in parte.

N t S

Finish...gata. Am terminat prima parte, documentarea. Maine...schite. In urmatoarele zile: schite schite schite schite, masuratori si masuratori si apoi schite schite schite. Si apoi un sir lung de rugaciuni, rugaciunile pe care le spune orice necredincios cand are nevoie ca D-zeu sa existe. Am inceput sa-mi rod unghiile, in 2 saptamani ajung la a doua falanga. Asta e....macar sa iasa ceva.
Ah, vorbesc de un proiect... in cazul in care nu ti-am spus. Sper sa iasa. Tine-mi pumnii... sa nu-i rod.

EPIC WIN!

see more Epic Fails

I like i like i really like....

Imi place imi place imi place ce-mi place. Acum ceva timp vorbeam cu un coleg blogger de chestia asta. Vorbeam e mult spus. Incerca sa ma corupa. A reusit in parte. So: enjoy! I did...

Iuhuuu

Bad day today. Shitty day..again. Genul ala de zi in care nimic nu iese, am stat cu orele (exagerez) sa-mi aleg o tema pentru blog, n-am gasit nimic care sa-mi placa. Am incercat sa editez fotografiile de saptamana trecuta, mi s-a blocat Photoshop-ul, dupa ce s-a busit cu o jumatate de ora inainte. Da...inainte sa apuc sa salvez...
LR de misca de parca-ar fi prima versiune, alt program pe care-l urasc azi.
Colac peste pupaza, n-am avut net jumatate de zi si am ramas in urma cu documentarea. Maine ma duc la facultate, il vad pe prof si fac stanga-nprejur. N-am ce sa-i arat, sper sa apuc in seara asta sa fac o mica documentare.
Nu mai am nici tigari...
E clar... Daca exista destin, e clar ca i s-a pus pata pe mine az

ILUM forever? Maybe

Azi am facut pace! Scurtul meu episod cu "Monster!" s-a incheiat. De ce? Am vazut ca de fapt ii pasa. Nici nu vroiam mai mult. Am castigat! Nu vreau nimic, am vrut doar o dovada ca a fost ceva mai mult decat ce a parut sa fie in ultimul timp. Gata...am terminat frumos. Ma bucur.

Acum nu mai ramane decat sa fac o casuta noua, cu aceleasi fundatii. Ca un iceberg, doar ca partea scufundata o sa fie tot ce-a fost pana acum. Ramai pe-aproape, o sa merite.

"U know I'm here...always" nu mai e... Tzepino!

Sa te vad acum cum te descurci...HA HA HA
Veeeezi, it sucks! Sa te trezesti asa de-odata singur singurel, fara nici un om caruia sa-i pese daca esti down. Suuure, your bro e inca acolo, dar pana cand? O sa plece si el si-atunci ce-o sa faci.
I'm the boogie monster! Iti spun ce nu vrei sa auzi.
O sa plece si el, si o sa-si vada de-ale lui, si tu....in loc sa te bucuri ca-si realizeze un vis, tu te gandesti ca o sa-i simti lipsa." Asta e!" nu asa ai zis tu de atatea ori?
Nu-i nimic, inca le ai pe toate... si te gandesti ca nu-i asa grava situatia, ti-ai demonstrat atunci ca poti, ai fost mandru de tine... ghici ce? Nu te-am iertat niciodata si nici n-am s-o fac. Si stii ce? Nici nu meriti! Nu pentru faza aia in sine, ci pentru toate fazele ca aia.
Si mai stii ce? Lor nu le pasa... ca ai mamaliga aia pe roti zgariata, ca n-ai platit chiria, ca ai facut ultima poza acum 2 luni. Ma refer la astia ai tai....ei macar stiu ce se intampla? Nu cred. Si asta care stie e ok, cred ii pasa. Dar sa nu uiti ca nu el te intreaba "ai mai facut ceva? "sau "esti ok?need a hug?".
Si ghici ce?! Nici "U know I'm here...always" nu mai e... Tzepino!
Asta e, bro, bro-ing pana la capat! Sa nu uiti totusi ca aia doi, aia care raman dupa ce R pleaca, tin la tine. Serios. Si poate le-ar pasa daca ti-ar pasa si tie. Vinache si a little coca, dar nu-s oameni rai. Nu-ti bate joc si de ei.
Si revin la tine: cum e sa fi singur? Sau sa te intreb peste cateva zile, cand ai sa simti? E naspa rau, stiu... Dar vezi tu...eu am trecut de etapa aia, am avut the reboud g, unul chiar foarte misto de altfel. Eu ramasesem aici doar pentru tine. Si putin pentru mine...urma sa ma ajuti sa realizez ce nu pot singura. Pfff, ce copil mai sunt si eu cateodata... Tz tz tz ... Trebuia sa-mi dau seama ca n-am cu cine. Omule, esti mult prea egoist pentru noi toti!

Te-am iubit, fraiere...

Azi mi-am dat seama ca trebuia sa spun PA-ul asta de mult. Chiar nu merita sa-mi bat capul cu asta, sa-mi pese in vreun fel. E deja absurd ce sa intampla. Mie-mi pasa, tie pfff. Eu imi bag picioarele de mult dar totusi n-am renuntat, tu spui "nu" si ma stresezi cu fiecare ocazie.
A zis moldoveanca mea, daca te-ai fi obosit sa te uiti, a zis ca e timpul sa-si ia asta al ei, hainele de la ea. Are o cutie. Stii de ce mi-am adus aminte acum? Ai si tu una, fa bine si vino s-o iei, n-o sa aibe viata lunga. Asta nu e cutia cu lucruri materiale, pe-aia ti-am dat-o de mult, aia-l ascunde si pe Mishuka. Nu-l mai vreau inapoi nici pe el, chiar n-am nevoie de Mishuka. Am sa scriu povestea aia cu alt personaj. Sa revin la cutie, e una simbolica. Dar sa vii sa o iei. Si-ti dau si rolele pe care nu m-ai invatat niciodata sa merg, prajitura cu Android-ul din bomboane oranje, pe care ti-am facut-o cand tu ai fost o jigodie. Sa-ti iei si toate pozele de pe desktop, din folderul ala cu noi, si toate resturile de amintiri pe care le-ai lasat printre lucrurile mele, sa-ti iei si iarba din fiola si cartea cu vampiri. Nici n-am avut nevoie vreodata de cartea aia sau de vreun rand din ea, am citit-o pentru tine. Si tu ce-ai facut? Un mare nimic. Azi chiar am renuntat la tine si la noi, ca prieteni sau ca ce am fost. Mi-a ajuns, m-am plictisit sa ma invart in jocul asta stupid. Te-am iubit fraiere, chiar te-am iubit. Si cel mai probabil n-o sa te mai iubeasca absolut nimeni la fel, stii de ce? Fiindca eu te-am cunoscut inainte sa devi ce esti acum... si ce esti acum stii deja, nu e nevoie sa-ti mai spun.
Te-am iubit fraiere, si la un moment dat chiar mi-a parut frumoasa treaba asta. Mi-a parut.
Buuun, si stiu ca te scoate din minti ca fac asta dar stii ce? Chiar nu-mi mai pasa de ce crezi tu. HA HA HA Chiar nu mai am nicio intentie sa te multumesc.
M-am saturat sa-ti fiu alaturi cand ai nevoie de a hug, sa-ti spun bravo cand ai nevoie de incurajari. M-am saturat si sa-ti acopar spatele cand dormi, sa nu-ti fie frig, si m-am saturat si sa-ti acopar spatele cand nu dormi si faci de-ale tale si astia toti te critica. La ce bun sa-ti iau apararea daca tu esti asa slab si nu faci nimic, la ce bun sa te ajut daca esti atat de egoist incat nu vezi cat te ajut.
Ah,. si mersi pentru ajutor. Chiar m-ai ajutat, nu eram ironica. Doar ca nu pana la capat...asa ca mersi pentru ajutor...da, sunt ironica acum. Daca nu duci o treaba pana la capat mai bine nu te bagi deloc.
Si mai vroiam sa-ti spun ca te-am mintit. Cu 1000 de chestii. Si te-am mintit tot pentru tine, sa nu te doara, sa-ti fie bine. Dar ghici ce? NO MORE !
No more I love u's...no more Mikemello, no more nimic...Mikemello a murit de mult si de asta de-acum nici nu-mi pasa. Ah, si sorry ca nu ti-am spus mai devreme ca I'M OUT!
...for guuud

Te iubeam, fraiere

Te iubeam, fraiereee...
Vorbeam cu o prietena acum ceva timp, vorbeam despre 20 000 de lucruri, unele inutile, altele mai mult decat importante. Pentru noi desigur, pentru altii, poate banale. Asta e, fiecare vorbeste despre el si despre ce e important pentru el. N-am sa pot sa vorbesc cu pasiune despre starea ta de acum, despre filmul tau de aseara, sau despre cele 20 de lucruri din 2000 de domenii pe care nu le cunosc si de care nu-mi pasa.
Vorbeam cu tipa asta, moldoveanca mea cu gaura mare (haha, Monica, pentru amuzamentul tau.). Moldoveanca asta e simpatica tare. Uneori. Uneori ma scoate din minti, alteori e mai ok, uneori e atat de super-mega-egocentrica incat iti vine s-o bati. Ne-am paruit de vreo 2 ori. Ceva total atipic pt mine. Atipic acum. Cand eram mica eram batausa, tata spunea ca are 4 baieti, doar ca unul are parul lung. Si ala e cel mai al dracu'. Eh, m-am lasat de sport, nu m-am mai batut de mult.
Si eram eu cu ea si inca doua de-ale noastre. Si ne-am luat dintr-o prostie si mi-a carat un cot in coaste, si eu ei si uite-asa am uitat ca e joaca si chiar se trezise in mine starea aia de "uuuuuuooof, fir'ar mama ta sa fie!" si nu dadeam cat as fi da ca deh, autocontrol, dar parca as fi dat la pumni si la picioare..ouuuuhooo.
Sa revin, vorbeam eu cu moldoveanca mea de chestia asta, si mi-a spus de un blog numit "Te iubeam fraiere". Sau oricum, ceva foarte asemanator. Si eu m-am gandit direct la Vama Veche si la Vama mea de asta-vara. Si la nisipul pe care l-am carat in pantofi inapoi acasa si la masina aia galbena ca o mamaliga si la omul asta al meu.
Te iubeam fraiereee, da fraiere, te iubeam. Serios.
Si vorbeam cu tipa si ne-am amuzat pe tema asta o noapte intreaga. Sa faci un astfel de gest e mai mult stupid decat util, dar e atat de simpatic. Mie imi pare foarte simpatic, destul curaj cat sa nu-ti pese de parerile altora, destu tupeu (da, tupeu), destul avant cat sa nu te opresti dupa o zi. Mi-ar placea sa pot. Nu stiu daca am toate cele necesare. Dar am sa incerc, uite-asa. Dar n-o sa fie cu "te iubeam, fraiere". Nu, asta fiindca eu n-am motiv sa fiu atat de categorica, eu nu-s pornita pe cineva anume. Ma mai gandesc. La un nume si un scop pentru al meu "te iubeam, fraiere". Poate e inutil (clar e inutil), poate e stupid (se prea poate), dar am asa un chef de-a scrie nervoasa despre ceva...
PS: nervos nu inseamna suparat, inseamna cu patos.


Hai sa fim ceva mai curajosi, hai sa ne varsam nervii si sa spunem ce ne doare. Prea liniste aici si prea putina agitatie. Hai sa fim ceva mai tineri!!!

Maine, maine, maine, maine, maine,maine...etc

Maine e o zi aparte, din multe motive.
Sunt pasii astia pe care ii auzi, sunt pasii aia soptiti. E ca o liniste putin galagioasa, un zumzet aparte. Sunt pasii pe care ii auzi ecou, sunt treptele pe care nu le simti sub picioare, le simti doar lipsa.E starea de nimic, starea in care nu stii exact ce vrei, nu simti exact ce simti, e ca o stare usoara de betie, fara sa bei.
E o stare pe care am uitat-o, stiam doar ca e acolo. Atat.
Am uitat de starea asta, si mi-am adus aminte acum ce inseamna.
Uitasem.
Sunt pasii pe care nu-i auzi, ii simti doar. Sunt lucrurile pe care nu le cunosti, dar nu-ti sunt nici straine. E ca o stare de betie usora, putin numb, amorteala unei zile fara nimic.
Maine o sa fie ceva nou, am sa scap de starea asta nenorocita pentru mult timp. Starea asta pe care inca nu o am, dar e de ajuns sa o vad venind incet incet ca toate relele care vin si pleaca si se intorc. Maine ma pun in fata faptului implinit. Sper sa iasa bine.