Azi m-am decis sa renunt la oameni

Azi m-am decis sa renunt la oameni. M-am decis sa renunt la ce nu e al meu si n-are cum sa fie. Am zis sa fac ordine in sertare si m-am pus pe scotocit, fum si praf , si parca nisip. Asta am scos din sertare.
Am gasit ceata de acum un an, cand, pe vremea asta se termina ceva si eram...ei bine...in ceata. Ha ha...Tocmai imi pierdusem job-ul, o parte din vise si intr-un fel pe mine. Clar, acum un an m-am pierdut pe mine.
Am mai gasit si nisip de Vama, din Mai si August. Trei urme de nisip care mi-au spus ca sunt din Vama Veche. Le-am recunoscut, am fost si eu acolo. Cred ca erau din mare, pareau ude si reci. Dar marea era calda in august... acum mi-am amintit. Poate ca sunt, dar s-au racit in timp. Oricum, nisipul era si el cald in Vama.
Am gasit si fum, dar s-a amestecat si nu mai pot sa spun fiecare fir cand s-a nascut. Stiu ca odata am tipat in Kiseleff, era seara si destul de pustiu si eu tipam si ma auzeau toate frunzele. Acum imi dau seama ca radeau de mine...nu-i nimic, si eu as fi ras. Mai stiu ca am aruncat un telefon in zapada si s-a izbit de ciment. Imi placea telefonul ala, chiar mi-a fost drag. Pacat . Mai stiu ca odata, am fost nervoasa si am lovit. De fapt, nu numai odata. Imi pare rau, nu pot sa spun cat de rau. Imi cer iertare. N-am vrut sa fiu asa.
Am gasit si cateva urme de tarana, serios. Tarana asta s-a lipit de bocanci si a ajuns cu mine, aici. E de la tara, din vara in care am facut porumb fiert in ditamai tuciul. Atunci a fost simpatic. Sa mergi la furat de porumbi si sa-ti placa. Chiar mi-a placut. Mersi.
Am mai gasit si cateva urme de culoare, putin var, probabil din sala de fresca sau de la murale, din liceu. Sau amandoua, nu stiu sigur, s-a amestecat. Am gasit acrilic, putina tempera uscata si pete de tus. Astea imi plac cel mai mult, urmele de tus. Sunt, intr-un fel, ceea ce ne leaga.
Am gasit si urme de praf, peste tot. Dar stii ce e amuzant? Praful asta, praful asta nesuferit a acoperit tot si abia am vazut ce e sub, dar s-a imprastiat cum am deschis sertarele. Cred ca asta astepta, o ocazie sa fuga. Nu e vina lui, vroia sa plece, n-a vrut el sa vina si sa stea.
Si facand ordine prin sertare mi-am dat seama, ca un copchil al nimanui, ca nimic nu tine si fiecare e singur. Dar m-am gandit ce sa fac si m-am hotarat. Hai sa fim singuri impreuna, e mai usor.
Azi m-am hotarat sa renunt la oameni, m-am pus pe facut curat in sertare. Nu stiu inca la cine sa renunt, fac liste si sterg de praf .