Ca un copil uitat pe pres la usa

Stau acum in atelier si e frig al dracu'! Soba duduie, toate-s calde in jur, da' e frig. Nimic nu misca, doar cativa rataciti trec pe langa ferestre. Da, e un atelie la parter. In rest, nimic. Si noaptea asta care vine din ce in ce mai devreme, noaptea asta ma enerveaza fiindca ma sperie si imi da o stare de rau. Dintotdeauna oara asta nenorocita in care se lasa seara ma sperie. Toti par departe, si mama si tata si colegii de munca, prieteni si toti. Pare o ora pustie, distanta, rece.
Doar cand sunt in casa, cu doi prieteni langa mine nu imi e frica. In rest, sunt ca un copchil bleg uitat peste noapte afara. Al nimanui.