Cand praful e praf si cand e radacina?

In sfarsit acasa. Dupa cateva zile de trambalare prin oras, dormit dupa alt fus orar, in diverse locatii, facand lucruri pe care in mod obisnuit nu le fac, imi dau seama de cat de dependenta sunt de ritualurile mele. Si imi dau seama ca m-am prins asa intr-un joc cu mine, fac aceleasi lucruri in fiecare zi si cu toate ca nu stiu cu siguranta daca imi plac, stiu ca ma fac sa ma simt bine sau macar imi ofera un punc de care sa ma agat. E o stare in care ma complac oarecum ,dar e bine. Ma gandeam daca e cazul sa schimb ceva dar nu am prea gasit ce. De fiecare data cand ne dam seama ca prindem radacini sau ca lucrurile nu s-au mai schimbat de ceva timp, incercam sau macar ne gandim ca ceva trebuie sa se schimbe. Nu e intotdeauna asa. Am prins radacini aici si nu stiu daca ar trebui sa merg mai departe, fiindca nimic din ce fac nu-mi pare gresit si parca totusi... Ma intreb daca nu cumva asta e o greseala. Sa schimbi mereu ceva, chiar daca e bine. De ce suntem asa chititi sa modificam mereu cate ceva? Sa facem o schimbare. Nu zic ca uneori schimbarea nu e buna. Intr-adevar, cateodata,cand praful se asterne prea gros, o schimbare e ceea ce trebuie. Dar cum sa ne dam seama cand praful e praf si cand e radacina? Vrem mereu ceva nou si asta ne opreste uneori sa vedem ce avem si sa ne dam seama ca asta e ce vrem sau ce avem nevoie. Am vrut sa schimb ceva si am schimbat . A fost bine de cele mai multe ori, dar odata am gresit, caci ce aveam era perfect si doar dorinta mea de nou a furat din perfectiune. Si dorinta asta nu e o dorinta cat o teama, de a nu ramane asa, de a nu rata ceva. Uneori e si curiozitate, dar si aceasta se amesteca uneori cu frica. Oamenii vor ce nu au, si rar se intreaba daca ce au e ce au nevoie.