Lectia despre cub

Lectia despre cub

Se ia o bucata de piatra,
se ciopleste cu o dalta de sange,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se razuieste cu raze
pana cubul iese perfect.
Dupa aceea se saruta de numarate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
Dupa aceea se ia un ciocan
si brusc se farama un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfaramat!
Nichita Stanescu

Eram azi la atelier, amanatii cu licenta. Dosare peste dosare, oameni panicati sau mai putin panicati. A venit la mine o colega si-mi zice: Tu stii poezia despre cub? Omul asta face o lucrare cu un cub. Mai multe cuburi de fapt, dar nu asta e ideea. Important e ca are un cub si a gasit o poezie despre cub. La intrebarea ei am raspuns: Nu.
Am luat apoi dosarul in mana, am rasfoit cateva pagini, am ajuns la forma asta minunata si mi-am adus aminte... lectia despre cub. Dincolo de simplitatea evidenta, are un acel ceva aparte. Parca misca, parca atinge un acel ceva sensibil. E pentru partea foarte simpla din noi, fara artificii, fara sclipici, faca cuvinte mari. Din cand in cand lucrurile simple sunt cele mai frumoase.