.

Nu stiu cum se face ca reactionam ca niste copii uneori. Ca niste copii sau doar aiurea. Daca deschid un tab si nu se incarca, mai deschid alte 10, daca ceva nu-mi convine, in loc sa discut deschid subiecte si mai incomode. Primele saptamani din semestru sunt lejere, si e foarte ok, problema e ca lejere par toate pana la ultima. Atunci insa lucrurile iau o intorsatura aproape apocaliptica, se lucreaza, nervii sunt incordati la maximum, pluteste in aer un iz de nervozitate. Se tipa, se trantesc lucruri si, cu putin "noroc", se plange. E un spectacol, in toata puterea cuvantului. Singura problema ar fi ca si tu esti bagat in asta, nu poti doar sa asisti din prag. Dupa, in schimb, e liniste si pace. Prea liniste, si facultatea arata ca un complex abandonat. Din cand in cand , cate un student intarziat cara proiecte si alearga dupa profi, in rest liniste. Cele mai evidente urme lasate de sesiune se citesc pe podele, cateva foi de imprimanta, cateva copiute si multe, multe resturi de tigari. Toate zac. Activitatea e reluata in cateva saptamani, cand rezultatele sunt afisate, si atunci e prapad. Tigari fumate pe jumatate, injuraturi rastine si nervi...multi nervi. Acum un an eram si eu pe baricade, sper ca poate anul asta sa fiu departe de zona de atac.