Despre intrunirile de vineri

E vineri. Ca de obicei masinile se strang in parcari ca niste fete de centura. Sunt frumoase, arata bine, isi expun ce au mai bun, dotarile de la "natura" si mai ales inbunatatirile...ihm ihm...
Intrunirile de Club au un scop anume in multe cazuri, nu si in asta. Aici sunt oameni care se intalnesc si stau de vorba, dar un scop in sine nu exista. Tipi, in majoritate, care vin aici fiindca nu au ceva mai bun de facut vineri seara. Vorbesc despre masinile lor, despre piese si inbunatatiri. Nu spun ca nu le place sa vina aici, problema e ca nu prea inteleg eu de ce. Asta ma intriga. Nu ma omor dupa ce se face aici, fiindca nu se prea face nimic concret. Dar parca as veni saptamana de saptamana... stiu, e o contradictie aproape de ipocrizie, dar asta e.
O adunatura de soferi, nu pot sa spun fani Seat fiindca ar fi o minciuna zaharisita.
Le place Seat-ul, sunt sigura de asta, dar le place fiindca ASTA au, nu au fiindca asta le place. Multi si-ar dori alta masina, nu stiu prea multi care sa recunoasca dar sunt sigura ca asa e. Cei cativa care au recunoscut au facut-o calcandu-si pe mandrie.
Nu spun ca e un lucru rau, chiar nu cred ca e, dar parca ar merge putin mai multa dedicatie. E ca si cum m-as duce la intrunirea Clubului Ochi Verzi si eu prefer irisul albastru. M-as duce pentru ca asta am, nu pentru ca asta vreau, si in cazul asta ar fi o loialitate fata de obicei, nu de cauza.
Cam asa imi pare si aici. Daca X isi schimba Seat-ul cu un BMW, mai vine in club...de ce?
Fiindca desi are BMW ii place Seat-ul, ar fi un argument. Bun, pai si atunci de ce si-a luat BMW?
Exemplul asta e relativ, in unele cazuri nu e vorba de un BMW cat despre o Dacie, si atunci situatia e alta. Dar totusi, cati sunt loiali clubului-oameni si cati clubului-idee?
E o ipocrizie sa comentez eu, dat fiind ca mi-am facut aparitia in parcarea asta saptamana de saptamana timp de cateva luni, dar eu imi recunosc statutul de "oaspete". Imi plac masinile asa cum unui bijutier ii plac cartile.
Le vad utilitatea, le apreciez din punct de vedere estetic, inteleg doua boabe si in mare stiu ce e aia o bujie, dar nu ma pasioneaza. Sunt aici doar pentru a-mi petrece timpul cu oameni simpatici, daca maine clubul s-ar schimba in Clubul Anti-Gropi in Bucuresti mi-ar fi indiferent, atata timp cat oamenii ar fii aceiasi. Poate mi-ar placea mai mult, macar as putea sa port o conversatie fara sa ma gandesc din doua in doua minute la un dictionar de mecanica.

19

Azi e 19 si o sa fie o zi aparte. 19 inseamna o strangere de mana si ceva nou. O zi pe marginea unui teren de fotbal, cateva pungi cu nisip de mare, un fular in dungi groase si soare. Asta inseamna 19, asta a insemnat 19 de cativa ani, si m-am obisnuit sa imi aduc aminte de asta. Ca o traditie care sarbatoreste un Peter Pan aparte. Ziua cu soare si fotbal nici macar nu a fost o zi de 19. Dar mie asa imi place sa cred, m-am incapatanat si am lipit 1000 de amintiri de ziua asta, unele chiar au fost atunci, altele au fost mutate de dragul unei idei. Ziua asta are in ea si o catedra, doi prieteni in banca din fata care rad de un copchil cu pistrui si fata rosie, statia de metrou Piata Victoriei, sunt multe multe mici chestii simpatice legate de ziua asta. 19 a fost in fiecare luna. 43 de zile de 19.
Azi e 19 si pentru prima data de mult timp o sa fie ceva aparte tocmai prin faptul ca nu va fi nimic. Azi nu am sa tin cu Peter Pan si parca l-as lasa sa creasca. Nu vreau si nici nu imi e chiar usor dar cred ca e cazul. A fost o traditie de-a mea sa ma bucur o zi pe luna. Asta e tot farmecul jocului, indiferent daca e o zi de @#@#% ziua de 19 iuni-iuli-ce-o fi e salvata de alte zile de 19 de dinaintea ei, unele dintre ele extraordinare. Dar Peter Pan-ul meu a ramas singur si toti oamenii aia din ziua aia de 19 sunt acum fie mari si plicticosi fie s-au pierdut pe drum.

.

“Remember what Bilbo used to say: It's a dangerous business, Frodo, going out your door. You step onto the road, and if you don't keep your feet, there's no knowing where you might be swept off to.”